Familia Rubinstein trăia în America, în Northampton, într-o casă mare în stil victorian, de culoare crem. De oricâte modificări, de oricâte reparaţii ar fi avut nevoie, era încă o construcţie fastuoasă: cinci dormitoare, un garaj de trei maşini, cu parchet masiv şi cu uşi de modă franţuzească; peste astea, un jacuzzi minunat în grădină. Toată familia era asigurată: asigurare de viaţă, asigurare auto, asigurări pentru furt, de incendiu şi de sănătate, pensii, economii pentru atunci când copiii vor ajunge la universitate şi conturi bancare comune... Pe lângă casa în care stăteau, mai aveau două apartamente de lux, unul în Boston, iar celălalt în Rhode Island. Pentru a obţine toate acestea, şi Ella şi David au muncit din greu. Visul unei case măricele, în care copii aleargă fericiţi la fiecare etaj şi în care persistă un miros de prăjituri cu scorţişoară, abia scoase de la cuptor, era cel mai mare ideal al vieţii lor, deşi unora li s-ar părea un clişeu. Asupra acestui scop comun îşi construiseră căsnicia, iar cu timpul şi-au îndeplinit toate visurile.
Anul trecut de Ziua Îndrăgostiţilor, David i-a dăruit Ellei un colier de diamante în formă de inimă. Alături i-a strecurat o felicitare cu baloane şi ursuleţi:
Dragă Ella,
Femeie calmă, tandră, darnică, evlavioasă şi răbdătoare...
Îţi sunt recunoscător că m-ai acceptat aşa cum sunt şi pentru că eşti soţia mea.
Soţul tău care te va iubi pe veci,
David
Ella nu a putut mărturisi nimănui – în special soţului ei – dar ce-i drept, când citi acele rânduri, parcă citi propriul necrolog. „Oricum, când voi muri, vor spune asta pe la spatele meu” se gândi. Şi dacă ar fi sinceri şi corecţi, ar trebui să adauge şi cuvintele astea:
„Întreaga viaţă a dragei noastre Ella a fost alături de soţul şi copii ei. Nu a ştiut să facă faţă diferitelor dificultăţi ale vieţii, de una singură. Nu a ştiut niciodată să-şi asume un risc. Nu a putut să lase din mână sentimentul de siguranţă. Chiar şi pentru a schimba marca cafelei pe care o bea, trebuia să se gândească îndelung. Aşa de timidă, aşa de blândă şi de fricoasă era; dacă este îngăduită expresia, făcea pe ea de frică.”
Din cauza acestor motive binecunoscute, nimeni nu a putut înţelege şi nici chiar ea, cum a ajuns Ella Rubinstein, într-o dimineaţă, după douăzeci de ani de căsnicie, să divorţeze de soţul ei, să se elibereze din căsnicia ei, să pornească de una singură, într-o călătorie cu final necunoscut...
***
Dar, desigur, avea un motiv: Dragostea!
Ella s-a îndrăgostit, într-un fel în care nu se aştepta, de cine nu se aştepta.
Nu trăiau în acelaşi oraş, nici măcar pe acelaşi continent. Lăsând la o parte distanţa mare dintre ei, personalităţile lor semănau precum ziua cu noaptea. Stilurile lor de viaţă erau cât se poate de diferite. Între ei exista o prăpastie. Chiar şi în condiţii normale fiindu-le greu să se suporte, să se iubească ar fi fost o întâmplare neaşteptată. Dar s-a întâmplat. Şi s-a întâmplat aşa de repede, încât Ella, nici măcar înţelegând ce se întâmplă, nu s-a putut feri. Desigur, în cazul în care omul se poate feri de dragoste!
Dragostea a căzut în viaţa Ellei, precum piatra în lac. Şi a zdruncinat-o, a zguduit-o, a răvăşit-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
baga comment