Photobloggers: august 2009

La Capul Doloşman am ajuns în ultima parte a concediului, cu două zile înainte de călătoria finală de la Gura Portiţei.
Cum ne-am întors din baltă şi am sorbit mult dorita cafea de la Istru, ne-am pus întrebarea: Ce facem în continuare? Unde mai mergem? Cum TheAnti a vrut să vizităm Enisala încă de la prima călătorie la Gura Portitei (asta se întămpla în prima săptămână de concediu), ni s-a părut cea mai bună alegere. Frunză a plusat şi a zis să mergem şi la Capul Doloşman că e o cetate acolo. Nu auzisem în viaţa noastră de Capul Doloşman.
Ne trezim a doua zi dimineaţă pe la un 8 aşa. La 9 ne întâlnim la Istru să ne bem cafeaua şi să ne fumăm ţigaretele. Telenovelă şi mizerie cum se întâmplă de obicei şi purcedem. Iată:

Prima oprire...Babadag, unde am luat pulsul comunităţii. E bine la Babadag.

Am pornit spre Enisala.

Ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale (Enisala, Enişala, Heraclee sau Heraclia) se află la 2km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.
Istoria cetăţii şi a aşezării din apropiere este ilustrată şi de denumirile pe care aceasta le-a avut: de la Vicus Novus, care se traduce Satul Nou, la Novoe Selo, pe care turcii l-au preluat în limba lor rezultând Yeni-Sale din care a derivat denumirea actuală a satului Enisala.
Cetatea este situată într-un complex arheologic cu numeroase vestigii din epoca neolitică până în evul mediu. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 şi au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificaţiei, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor.
Cetatea a fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. Pe baza tehnicilor constructive, a materialului arheologic şi a realităţilor istorice s-a emis ipoteza că singurii interesaţi de ridicarea unei cetăţi situată în cadrul sistemului de fortificaţii din nordul Dobrogei, cu orientare spre mare, pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră.
Cetatea Yeni-Sale are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată.
Zidurile de incintă, turnurile şi bastioanele cetăţii, parţial conservate şi restaurate, se păstrează în cea mai mare parte pe o înălţime de 5 – 10m. Atrage atenţia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porţii principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul mediu şi utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar şi în Ţările Române la Cetatea Neamţului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş şi la bisericile moldoveneşti ctitorite de Ştefan cel Mare.
În urma studierii portulanelor din secolele XIII – XIV, localitatea care apare sub numele de Bambola, Pampulo a fost edificată cu cetatea Enisala. Aceasta a fost pentru prima dată menţionată cu numele de Yeni-Sale în secolul al XV-lea, în cronica lui SüKrüllah.
Fortificaţia de la Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele de la Gurile Dunării.
Între 1397 – 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419/1420 aici a fost instalată o garnizoană militară otomană.
Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turceşti dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă şi Chilia (1484) şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată. În secolul al XVI-lea aceasta nu mai corespundea intereselor strategice şi economice turceşti (otomane).
Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice şi mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene sau turceşti atestă rolul militar, politic, administrativ şi economic pe care l-a îndeplinit cetatea.
Sursa wikipedia

A doua destinaţie din acea zi a fost Capul Doloşman.

Orgame/Argamum: localitatea antica de pe teritoriul României cu cea mai veche atestare documentara: Hecateu din Milet (sfârsitul sec. VI a. Chr.): "Orgame - oras lânga Istru". Cunoscuta sub numele de Argamum în epoca romana si localizata la Capul Dolosman de Vasile Pârvan (1916).Cercetarile arheologice, initiate de Paul Nicorescu în 1926, au fost întrerupte în 1932, dupa ce facusera posibila degajarea completa a fortificatiilor orasului romano-bizantin, a doua bazilici paleocrestine si a altor constructii antice, inclusiv pe insula Bisericuta.

Sursa aici

Bazilica principala de aici este de forma rectangulara, despartita in trei nave, prin trei siruri de coloane. Zidurile erau construite din piatra imbinata cu mortar. Absida edificiului este semirotunda in interior si poligonala la exterior. Pe latura de sud a bazilicii, intr-o perioada mai tarzie, au fost adaugate trei incaperi si un baptisterium.