blogspot visitor counter

joi, 28 mai 2009

USA

Potrivit unui studiu al unor economişti americani, criza economică se va sfârşi în al treilea trimestru al acestui an.
Aaaaaaa...NOT!!!
Cum să se termine criza când americanii sunt daţi afară din case, dorm pe străzi, unii mai norocoşi în mini cartiere ad-hoc în care oamenii locuiesc în corturi improvizate din cârpe şi cartoane (nişte boschetari) gen cartierele cu ţigani din Italia? Cum să se termine criza când oraşele americane dau faliment rând pe rând?

United my ass.

Later edit: Toată treaba asta cu criza începe să semene cu un film american despre societatea post-nucleară. Mad Max gen.

miercuri, 27 mai 2009

Bad, bad boys

Sunt un tip jucăuş. Am 118 kile. Vineri am fost să-l văd pe nepotă-miu cu ocazia sărbătoririi botezului. Evident, ne-am jucat. Nepotă-miu are 5 ani şi este dus cu pluta. După ce m-a luat frumos de mână şi m-a dus în grădină, m-a pus să stau într-un loc, el s-a dus în locul unde până acum o săptămână creşteau zeci de lalele, care mai de care mai colorate. Evident, nu mai era nicio lalea. Le călcase omu' în picioare într-un exces de dragoste pentru flori (uneori îl mai apucă aşa un simţ al frumosului şi se apucă să miroasă flori să se uite la ele după care, tot din prea multă dragoste, le nimiceşte, ce mai un artist genial în viaţă, ce ştim noi). Odată ajuns în locul cu pricina, nepotul îmi spune să iau bulgări de pământ de pe jos şi să arunc în el că ne jucăm de-a bombele. Zic, frateeeee super tare, de unde ştia nepotă-miu că şi eu mă jucam de-a bombele când eram mic? (Când eram mic, dar am continuat obiceiul până la o vârstă destul de înaintată, din câte zic unii, ieşeam în fugă din casă doar în chiloţi şi mă tăvăleam pe pământ după care mă ascundeam în vie şi aruncam în ai mei cu bombiţe din pământ) Şi uite aşa ne-am jucat vineri şi sâmbătă.

miercuri, 20 mai 2009

Biker's şi HH

Ieri, anumiţi exponenţi ai bazei 1 şi ai bazei 2, şi-au revigorat extrudările mentale latente. Adică am ieşit cu ăştia la o bere. Am fost mai întâi la Biker's. Acolo poţi bea o bere şi chiar mai multe la terasă chiar dacă eşti căcăcios şi nu ai motor şi băleşti la motoarele altora. M-am simţit ca un intrus, asta până la a doua bere. Fomeile au dat cu "Baftă, noi am plecat în altă parte!", probabil nu au văzut niciun motociclist rebel bunac după care să bălească. Eh, nu-i bai. Noi am rămas cu motociclistele. Muhahahahahaha. Evident, erau nişte nasoale. Mamă, mamă. După nişte bârfe bărbăteşti gen "nu îţi pune bă linoleu' că e naşpa", "de ce nu scoţi folia de pe procesorul de efecte?", "nu ştii pe nimeni care să cumpere 1000m3 de cărămidă?", "mai luăm mă nişte stiksuri?", am zis să mergem şi în HH. Am mai băgat sub bot nişte beri, unii şi nişte vodcă chit că nu era dram de atmosferă de rockăreală, am dat cu munteanu din cap puţin pe judas, iar bârfă bărbătească, am mai dat din cap puţin. Hai acasă. Ptiuuuuu. Ora 3.
Deci e bine la Biker's şi la HH.

luni, 18 mai 2009

Eurovision



EUROVISION 2009 RUSSIA -ANASTASIA PRIKHODKO - MAMO

Şi am fost la Iaşi, zic.

Vineri. Pe la 14:30. Dau să mă urc în maşina moldoveanului sănătos,
Marius, în faţă, că sunt om cu greutate. Să nu incomodez conlocuitorii autovehiculului pentru următoarele ore de mers cu maşina. Omu îşi luase ditamai sacu cu scule de pescuit. Vreo 5 beţe, un burtoi de mulinete şi mai ştiu eu ce avea el acolo. Şi gen sacu nu încăpea în portbagaj. Era în maşină gen. Româneşte. Pe ceas.
Ne urcăm cu chiu cu vai în maşina 5 oameni + sacul cu scule. Sac care stătea întins boiereşte de la lunetă, printre Nico şi mama lui Marius, pe tetiara scaunului din faţă pe care stăteam eu şi mă frecam cu capul de sac. După aproximativ câtva timp, ajungem la punctul de debarcare a mamei lui Marius, undeva lângă Buzău. Nu a mai fost nevoie să stau în poziţia fetusului întrucât m-am mutat în spate, în spatele lui Marius. Deci maşina a cărat pe partea stângă 300 de kile lejer. Acum înţelegi Nico de ce trăgea maşina aşa greu?
În fine. Ajungem la Iaşi, zic. Pupături alea alea. Ne lăsăm bagajele, ne spălăm, fumăm nişte ţigări pe terasă!!!! (foarte mişto terasa) şi să purcedem prin oraş.
Un' să mergem, un' să mergem? Mergem la Phenicie la Musa, colegul de facultate al lui Nico. Ideal, splendid. Restaurant libanez zic. Evident, mi-am uitat aparatul la apartament. Căscăm ochiu prin meniu, luăm un platou arăbesc. Zic în sinea mea, frate legume gen? O să mâncăm legume. Super. Mi-am luat o vodcă de încurajare. Fetele au băut apă?????. Stăm, ne râdem, le povestesc cum mi-a dat sângele pe nas când am fost prima oară în Iaşi şi am văzut ce vrea să însemne o femeie moldoveancă. Vine platoul. Mă uit după ceva comestibil...O pastă maronie, nişte brânză, o salată şi 4 chiftele. Oau. super. Chiftele. Fetele deja îşi balotau în farfurie. Mi-am aprins o ţigare să văd cum stă treaba cu platoul arăbesc. Vedeam cum pier chiftelele, singura mea şansă să crăp ceva. Cerem şi nişte lipii (mulţumim Petraaa). Termin ţigara. Dilemă. Ce să fac, ce să fac? Rup nişte lipie şi o dau prin pasta maronie din farfuria Danei. Fucking shit. Genial. Super bun. Miam miam. Ce bou sunt. Delicios. Am luat şi nişte castravete. Oau. Şi acum salivez după acel humus libanez cu sos de susan. Cert e că am fost surprinşi, cel puţin eu şi Dana, că te poţi sătura din legume gen. Am ajuns la apartament, am mai fumat neşte ţigări. Am mai fumat o ţigare şi în pat cu noi.
A doua zi, sâmbătă, singur cu 3 femei în casă. Cafeaua gata, micul dejun gata. Crăpăm. Luăm bicicletele să mergem în Grădina Botanică. Iar am uitat aparatul foto.
Doi pe jos, doi pe bicicletă. Ajunşi în Grădina Botanică, le vine fetelor ideea să ne dăm şi pe dealuri gen. Dăi, cară bicicleta până sus că ai 118 kile şi se rup pedalele dacă încerci să pedalezi pe deal în sus. Ajungem sus. Şi o luăm la vale. Super beton frate. Eu, responsabilul, calculatul, mi-am dat drumul cu bicicleta la vale. Şi dăi viteză că ai 118 kile şi se duce oricum bicicleta ca vântul şi ca gândul la vale, printre crengi şi alte boschete plus denivelările pământului, plus cărarea destul de strâmtă. SUPER BETON. Mai vreau gen. Când să ieşim din Grădina Botanică, Dana îmi face semn să mă uit la o fetiţă care îi spunea bunicului că ea urâşte şcoala şi româna şi matematica, că nu învaţă nimic la şcoală, că învaţă numai bazaconii. Super dulceacă fetiţa.
Ajungem înapoi la apartament, fumăm o ţigare, bem o Făntiţă, ne spălăm sudoarea şi pornim din nou întru cunoaşterea Iaşiului. Între timp ni se făcuse şi foame. Hai să mergem la KFC. La mall Moldova. Pe drum fetele se hotărâsc să mănânce de le indian. Fuck indian I say. KFC. Ajungem la Mall. Intrăm şi la o galerie de artă. Vedem niscai picturi. O pictură cu un câine. Pretty lame. Nişte coji de seminţe. Alea au fost chiar tari. Şi alte bazaconii. Ajungem sus, mâncăm, povestim, râdem de povestirile mele poponaristice şi de povestirile lor cu spovedanii. Ieşim şi hai spre Palatul Culturii. Aveam aparatul foto la mine.
Casa Dosoftei, locul unde s-a tipărit pentru prima oară în limba română.
Palatul Culturii. În renovare. Deci închis.

Ştefan cel Mare. Nu înţeleg de se uita aşa încruntat şi arăta spre mine cu buzduganul ăla al lui.
O ardeam la pas pe lângă baia turcească.
Vin aştia să mă ia pe mine şi pe Dana şi să mergem. Un' să mergem, un' să mergem? Mergem la Pinocchio. Bem, fumăm şi hai să mergem în altă parte. Purcedem spre Bucium. Acolo na, uită-te şi minunează-te.


Dealul Repedea. Denumirea de rezervatie naturala pe care zona de la Repedea a capatat-o in 1955 se datoreaza carierelor de piatra care se gasesc in constructia dealului. Odata cu alunecarea si erodarea terenului, depozitele de roci si gresii calcaroase au devenit dovezi care atesta existenta in aceasta zona (cu aproximativ 10 milioane de ani in urma) a Marii Sarmatice.
Retragerea marii a lasat in urma roci sedimentate, fosile de animale si multe schelete de scoici. Acestea sunt vizibile in zonele din Pietrarie unde peretii formati din straturi de sedimente fac peisajul impresionant.
Mai aveam şi nişte foto cu cai de păşteau acolo dar writing error.
Apoi acasă. Film. Oldboy. O freakoşenie de film. Stat :P. Fumat. Dormit.
Sculat dimineaţa că trebuia să vină ticu. Ticu vine mai târziu. Mergem să măncâm iar la Phenicie. Iar luăm platou arăbesc. Miam miam. Ce bun era. Povestesc fetele Nica aventuri din copilărie. Ne căcăm pe noi de rîs. Ne ridicăm de la masă şi pornim spre maşini. Lacrimi şi durere.
Am plecat.

joi, 14 mai 2009

Peter Hammill - Empress's Clothes



Peter Hammill - Empress's Clothes
Sitting Targets 1981

Statement

With heavy iron i will slamm my foes to the ground
With Heavy Metal i will make a contract with the devil
Through Heavy Metal I will become immortal.



Dream Evil - The Book of Heavy Metal

miercuri, 13 mai 2009

Radu+Ana

Burtal+producer for The Shades




Burtal bitch-slapping the Bass
He is a newbie.
But you can observe the natural technique that he developed over the years. He can bitch-slapp it like a pro.

marți, 12 mai 2009

luni, 11 mai 2009

Update

Mi-am tuns ciocul. Scurt. Plus buchetul de floci de sub buza de jos. De tot gen.

Ask for that when you go to the Teeth Man




Nico, I want the same anesthetic.

Să o ard cult, zic.

Am fost atras de sculptură încă de mic. Atras, la modul să casc ochiul.
Pe când eram copil, frunzăream destul de des şi cu destul de mult interes cartea aceea de Istoria Artei Universale. În special paginile cu sculptură. Mai târziu, peste vreo doi ani, dau din întâmplare de Agonie şi Extaz de Irving Stone. Mi-a plăcut frate, gen. Astfel, după modelul tânărului Michelangelo, am încercat să dau şi eu cu dalta. Nu mi-a ieşit. Am rămas la admirat.
Ei bine, a trecut timpul, am ratat şi Măiastra lui Brâncuşi.
Dar gata. Voi trece peste lenea şi frica de a mă afla într-un mediu în care mă consider neavizat şi voi trece la fapte.
Prin urmare mă tot uit la sculptorii contemporani.
Dinu Rădulescu - nu am văzut prea multe lucrări, dar îmi place, mai ales cele din bronz.
Hellene Diana Neagu (nu am nicio ordine în prezentarea oamenilor) - very nice. Paradisul Ţestoaselor Androgine
Costin Niculescu - nice. Mi-a plăcut în special Piatra.
Well, cam atât momentan.

Picture

vineri, 8 mai 2009

Anda Călugăreanu



anda calugareanu-o portocala
Vezi mai multe video din Muzica »

Anda Călugăreanu - O portocală

Aventurile unei namile la dentist III

Ieri am fost la Nico, să-mi fac dinţii gen. Evident că nu am mai avut emoţii, chiar deloc. Nu a trebuit să dau jde mii de telefoane să-mi fac curaj înainte, să o sun pe Dana înainte să intru în cabinet să-mi spună de trei ori că totul va fi bine, că nu trebuie să-mi fie frică, că Nico e super atentă (chiar este!), că nu o să mă doară, etc. Nici pe ai mei nu i-am sunat să le spun că intru sub cuţit/freză. M-am dus direct! Evident că mi-am făcut programare înainte. Mă aşez eu pe scaun încrezător şi vesel şi Nico îmi zice: "Ai scris tu acolo la tine pe blog că îţi umblu cu cuiu în masele, cine ştie ce vor crede ăştia care citesc. Că lucrez cu toate porcăriile."
Deci Nico lucrează cu materiale bune, are grijă ca orice cui din ăla să fie nou. Gen pe ceas, am văzut eu cum scotea din ambalaj nou nouţ.
So, mi-a făcut dintele din faţă, acum nu mai arăt ca un boschetar şi nu va mai durea când voi muşca pe cineva de buză. Gen hrrr hrrr. Fierăstrău gen.
Super tare să cereţi o oglindă înainte să vă lucreze dinţii. Să vedeţi ce face acolo. Mă cam enerva Nico că îşi baga ea capu şi îmi zicea să mă întorc cu gura la ea şi nu mai vedeam eu bine în oglindă ce se întâmplă acolo.
Are şi pistol cu laser. Piu piu piu. Nu, nu face piu piu piu.
Gen după ce termină de băgat material din ăla în dinte. Gen poţi să mănânci şi să bei imediat ce ieşi din cabinet. Beton gen.
So, să mergeţi şi voi zic.

miercuri, 6 mai 2009

His name is God, R.J. DIO







Fucking awesome.

Dio - The Last in Line

Cateva glume

1)
O femeie se întoarce acasă dimineaţă. Bărbatul o întreabă unde a fost pînă la ora aia, la care femeia răspunde că a dormit la cea mai bună prietenă a ei. Bărbatul dă telefon la 10 cele mai bune prietene ale soţiei. Nici una nu-i confirmă ca a dormit noaptea la ea…
Se întoarce bărbatul dimineaţă acasă. Femeia îl întreabă unde a fost pînă la ora aia. El răspunde că a dormit acasă la cel mai bun prieten. Femeia telefonează la 10 cei mai buni prieteni ai soţului ei şi, din toţi, 8 îi confirmă că într-adevăr noaptea precedentă soţul ei a dormit la ei, iar ceilalţi 2 insistă că încă se află acolo…
2)
Soţul ajunge în zori acasă. Nevasta îl întreabă, cu ton de ceartă:
- Unde ai fost toată noaptea?
- Închipuie-ţi, dragă, chiar cînd să plec acasă, secretara cea nouă mi-a adus o cafea şi mi-a zîmbit provocator. Cînd a pus cafeaua pe masă, i s-a deschis bluza şi nu m-am putut abţine să o sărut pe gît, la care ea a devenit sălbatică şi ne-am pierdut amîndoi capul. În final, am ajuns la ea acasă şi am făcut dragoste nebună toată noaptea.
- Minţi! Pun pariu că iar ai încercat să-ţi instalezi rahatul ăla de Windows.
3)
Bula, un baietel de 3 ani, in timp ce face baie, isi examineaza testiculele si intreaba:
- Mami, astia sunt creierii mei?
Mama ii raspunde:- Nu inca, dragul meu!
4)
Doua blonde cautau prin padure un brad de Craciun. Dupa o zi intreaga de stat in frig, una dintre ele ii spune celeilalte:- Auzi, n-ar fi mai bine sa luam unul asa, fara globuri?
5)
- Copii, ati citit “Capra cu 3 iezi?”
- Daa!
- Tu, asta mic din prima banca, ia spune-ne cati iezi avea capra?
- Pai povestea se cheama “Capra cu 3 iezi”, nu?
- Da!
- Si acum ma intrebati “cati iezi avea capra”?
- Da...
- 3 in P_ _A MEA!!!

marți, 5 mai 2009

Vine vremea

Dupa cum bine spunea Tudor Gheorghe:"Vine-o vreme, vine-o vama".
Ei bine, vama mea a venit.
Vama mea va insemna schimbare.
Vremea de acum cativa ani, cand am inceput sa analizez lucrurile, de ce se intampla unele lucruri, analizarea comportamentului celor din jur si nu analiza propriei persoane, a pus stapanire pe mine si a inceput sa-mi guverneze viata. Incetul cu incetul am ajuns sa acuz pe altii. Am inceput sa creez situatii prin care sa ma descarc de problemele. Era un mod mai comfortabil de a face fata problemelor mele.
Schimbare.
Mi-o doresc foarte mult. Daca nu ma voi schimba acum, nu ma voi schimba niciodata. Trebuie sa realizez odata si pentru totdeauna ca trebuie sa am incredere in oamenii care tin la mine. Pentru ca ei chiar tin la mine. De ce trebuie sa le fac rau?
Consider ca am mintit pana acum.
Am mintit ca sa imi uit problemele. M-am folosit intr-un mod foarte urat de oameni pentru a putea uita de aceste probleme. Aceste probleme sunt de fapt neincredeera in mine.
De ce nu am incredere in mine?
Sunt bine asa. Am doua maini, un cap, doua picioare. Nici prea urat nu sunt. Nici prea prost nu sunt. Adica da, eram prost ca imi lasam fricile sa ma copleseasca. Muncesc. Imi fac treaba bine. Am unde sa locuiesc. Parintii ma iubesc. Prietenii tin la mine. Toate prietenele, in afara de una (A.R.), m-au iubit. De ce dracu sa nu am incredere in mine? Sunt prea prost.

In fine. Nu vreau ca acest post sa fie considerat ca o plangere de mila.
Acest post este o promisiune.
Nu am fost niciodata mai deschis ca acum, in fata nimanui. Trist este ca am ales acest mijloc.

luni, 4 mai 2009




Count of Dirt este proiectul mizer al adevaratului Count care la randul sau este produsul "set"-osului Canibal

duminică, 3 mai 2009

prietenului canibal , mancatorul de "set"

" De aceea, pentru mine muntele - munte se zice.
De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune
De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte
De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."


ptr ca este nevoie sa ne intoarcem la poezie , ptr ca e clara, ptr ca inseamna acasa ,ptr ca liber ,ptr ca tanar ptr ca eu, ptr ca tu ,ptr ca treaz sau beat in structura lor lucrurile raman la fel