Şi am fost la Iaşi, zic.

Vineri. Pe la 14:30. Dau să mă urc în maşina moldoveanului sănătos,
Marius, în faţă, că sunt om cu greutate. Să nu incomodez conlocuitorii autovehiculului pentru următoarele ore de mers cu maşina. Omu îşi luase ditamai sacu cu scule de pescuit. Vreo 5 beţe, un burtoi de mulinete şi mai ştiu eu ce avea el acolo. Şi gen sacu nu încăpea în portbagaj. Era în maşină gen. Româneşte. Pe ceas.
Ne urcăm cu chiu cu vai în maşina 5 oameni + sacul cu scule. Sac care stătea întins boiereşte de la lunetă, printre Nico şi mama lui Marius, pe tetiara scaunului din faţă pe care stăteam eu şi mă frecam cu capul de sac. După aproximativ câtva timp, ajungem la punctul de debarcare a mamei lui Marius, undeva lângă Buzău. Nu a mai fost nevoie să stau în poziţia fetusului întrucât m-am mutat în spate, în spatele lui Marius. Deci maşina a cărat pe partea stângă 300 de kile lejer. Acum înţelegi Nico de ce trăgea maşina aşa greu?
În fine. Ajungem la Iaşi, zic. Pupături alea alea. Ne lăsăm bagajele, ne spălăm, fumăm nişte ţigări pe terasă!!!! (foarte mişto terasa) şi să purcedem prin oraş.
Un' să mergem, un' să mergem? Mergem la Phenicie la Musa, colegul de facultate al lui Nico. Ideal, splendid. Restaurant libanez zic. Evident, mi-am uitat aparatul la apartament. Căscăm ochiu prin meniu, luăm un platou arăbesc. Zic în sinea mea, frate legume gen? O să mâncăm legume. Super. Mi-am luat o vodcă de încurajare. Fetele au băut apă?????. Stăm, ne râdem, le povestesc cum mi-a dat sângele pe nas când am fost prima oară în Iaşi şi am văzut ce vrea să însemne o femeie moldoveancă. Vine platoul. Mă uit după ceva comestibil...O pastă maronie, nişte brânză, o salată şi 4 chiftele. Oau. super. Chiftele. Fetele deja îşi balotau în farfurie. Mi-am aprins o ţigare să văd cum stă treaba cu platoul arăbesc. Vedeam cum pier chiftelele, singura mea şansă să crăp ceva. Cerem şi nişte lipii (mulţumim Petraaa). Termin ţigara. Dilemă. Ce să fac, ce să fac? Rup nişte lipie şi o dau prin pasta maronie din farfuria Danei. Fucking shit. Genial. Super bun. Miam miam. Ce bou sunt. Delicios. Am luat şi nişte castravete. Oau. Şi acum salivez după acel humus libanez cu sos de susan. Cert e că am fost surprinşi, cel puţin eu şi Dana, că te poţi sătura din legume gen. Am ajuns la apartament, am mai fumat neşte ţigări. Am mai fumat o ţigare şi în pat cu noi.

A doua zi, sâmbătă, singur cu 3 femei în casă. Cafeaua gata, micul dejun gata. Crăpăm. Luăm bicicletele să mergem în Grădina Botanică. Iar am uitat aparatul foto.
Doi pe jos, doi pe bicicletă. Ajunşi în Grădina Botanică, le vine fetelor ideea să ne dăm şi pe dealuri gen. Dăi, cară bicicleta până sus că ai 118 kile şi se rup pedalele dacă încerci să pedalezi pe deal în sus. Ajungem sus. Şi o luăm la vale. Super beton frate. Eu, responsabilul, calculatul, mi-am dat drumul cu bicicleta la vale. Şi dăi viteză că ai 118 kile şi se duce oricum bicicleta ca vântul şi ca gândul la vale, printre crengi şi alte boschete plus denivelările pământului, plus cărarea destul de strâmtă. SUPER BETON. Mai vreau gen. Când să ieşim din Grădina Botanică, Dana îmi face semn să mă uit la o fetiţă care îi spunea bunicului că ea urâşte şcoala şi româna şi matematica, că nu învaţă nimic la şcoală, că învaţă numai bazaconii. Super dulceacă fetiţa.
Ajungem înapoi la apartament, fumăm o ţigare, bem o Făntiţă, ne spălăm sudoarea şi pornim din nou întru cunoaşterea Iaşiului. Între timp ni se făcuse şi foame. Hai să mergem la KFC. La mall Moldova. Pe drum fetele se hotărâsc să mănânce de le indian. Fuck indian I say. KFC. Ajungem la Mall. Intrăm şi la o galerie de artă. Vedem niscai picturi. O pictură cu un câine. Pretty lame. Nişte coji de seminţe. Alea au fost chiar tari. Şi alte bazaconii. Ajungem sus, mâncăm, povestim, râdem de povestirile mele poponaristice şi de povestirile lor cu spovedanii. Ieşim şi hai spre Palatul Culturii. Aveam aparatul foto la mine.

Casa Dosoftei, locul unde s-a tipărit pentru prima oară în limba română.

Palatul Culturii. În renovare. Deci închis.

Ştefan cel Mare. Nu înţeleg de se uita aşa încruntat şi arăta spre mine cu buzduganul ăla al lui.

O ardeam la pas pe lângă baia turcească.

Vin aştia să mă ia pe mine şi pe Dana şi să mergem. Un' să mergem, un' să mergem? Mergem la Pinocchio. Bem, fumăm şi hai să mergem în altă parte. Purcedem spre Bucium. Acolo na, uită-te şi minunează-te.

Dealul Repedea. Denumirea de rezervatie naturala pe care zona de la Repedea a capatat-o in 1955 se datoreaza carierelor de piatra care se gasesc in constructia dealului. Odata cu alunecarea si erodarea terenului, depozitele de roci si gresii calcaroase au devenit dovezi care atesta existenta in aceasta zona (cu aproximativ 10 milioane de ani in urma) a Marii Sarmatice.
Retragerea marii a lasat in urma roci sedimentate, fosile de animale si multe schelete de scoici. Acestea sunt vizibile in zonele din Pietrarie unde peretii formati din straturi de sedimente fac peisajul impresionant.

Mai aveam şi nişte foto cu cai de păşteau acolo dar writing error.

Apoi acasă. Film. Oldboy. O freakoşenie de film. Stat :P. Fumat. Dormit.

Sculat dimineaţa că trebuia să vină ticu. Ticu vine mai târziu. Mergem să măncâm iar la Phenicie. Iar luăm platou arăbesc. Miam miam. Ce bun era. Povestesc fetele Nica aventuri din copilărie. Ne căcăm pe noi de rîs. Ne ridicăm de la masă şi pornim spre maşini. Lacrimi şi durere.

Am plecat.