joi, 30 iulie 2009
Simfonia Istanbulului
Goksel Baktagir - Sultaniyegah Saz Eseri
Asculta mai multe audio Muzica
Melodia face parte dintr-o colectie de 12 cd-uri intitulata Simfonia Istanbulului.
Alexandru Hâncu m-a enervat
M-am enervat vizionând un filmuleţ de pe Happy Fish.
Multiculturalism=toleranţă? NU.
Problema se pune în felul următor: Creştinii fac glume despre religia creştină, musulmanii nu fac glume despre religia păcii (islamică). Creştinii fac glume şi despre religia islamică, musulmanii nu fac glume nici despre religia creştină. De ce faci mă glume despre mine când eu nu fac glume despre tine? Gen. Vaaai cât de toleranţi suntem noi că tolerăm glumele noastre despre religia noastră şi vaaaaaaai cât de intoleranţi sunteţi voi la glumele noastre despre religia voastră.
Rezolvarea ar fi: coaie, dacă nu înţelegi cu vorba bună, vin şi îţi dau cu bâta în cap şi mori.
Multiculturalismul înseamnă acceptare, iar acceptarea nu înseamnă toleranţă.
Când multiculturalismul înseamnă toleranţă, multiculturalismul întotdeauna va crea enclave şi acceptarea nu va veni niciodată.
Pentru a viziona filmuleţul, click aici
L-aş spurca pe acest Alexandru Hâncu, dar îl iert. (că e prost şi nu ştie)
Multiculturalism=toleranţă? NU.
Problema se pune în felul următor: Creştinii fac glume despre religia creştină, musulmanii nu fac glume despre religia păcii (islamică). Creştinii fac glume şi despre religia islamică, musulmanii nu fac glume nici despre religia creştină. De ce faci mă glume despre mine când eu nu fac glume despre tine? Gen. Vaaai cât de toleranţi suntem noi că tolerăm glumele noastre despre religia noastră şi vaaaaaaai cât de intoleranţi sunteţi voi la glumele noastre despre religia voastră.
Rezolvarea ar fi: coaie, dacă nu înţelegi cu vorba bună, vin şi îţi dau cu bâta în cap şi mori.
Multiculturalismul înseamnă acceptare, iar acceptarea nu înseamnă toleranţă.
Când multiculturalismul înseamnă toleranţă, multiculturalismul întotdeauna va crea enclave şi acceptarea nu va veni niciodată.
Pentru a viziona filmuleţul, click aici
L-aş spurca pe acest Alexandru Hâncu, dar îl iert. (că e prost şi nu ştie)
Viaţa are din nou sens
AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!! Se întoarce Michael Schumacher în Formula 1!!! O să mă pot uita din nou la Formula 1!!! După 3 ani de curse insipide, în care depăşirile nu aveau niciun farmec, lupta timpului la intrarea în boxe era banală, şoferii erau banali, erau nişte banane amărâte, din alea negricioase. Câh! 23 AUGUST ESTE MAREA ZI.
În urma accidentului suferit de Felipe Massa (un arc de la suspensia monopostului din faţă a sărit şi l-a lovit pe Massa în cască, acesta suferind o fractură craniană), Michael Schumacher va urca din nou într-un monopost Ferarri (sunt feeeericit şi mă siiimt bine!) până când rănitul va fi apt de a pilota. Deşi cum naiba să mai conduci când vezi că a revenit Michael Schumacher (uraaa uraaa uraaa!).
SCHUMI, SCHUMI SCHUMI SCHUMI SCHUMI SCHUMI SCHUMI SCHUMI!!!!!!!!!!!!
miercuri, 29 iulie 2009
Anunt
Echipa de autori Photobloggers va intra in concediu de saptamana viitoare. Mai aruncati un ochi din cand in cand, caci vor aparea poze din Tulcea si din Delta Dunarii.
luni, 27 iulie 2009
Affliction - Chaos of Two Thousands
Affliction - Chaos of Two Thousands
Asculta mai multe audio Muzica
Affliction - Chaos of Two Thousands
2007 - Execution is Necessary
miercuri, 22 iulie 2009
Barbatul – un viitor papagal?
Observ in ultimul timp, in special in clipurile publicitare, faptul ca din ce in ce mai des barbatul este portretizat in dezavantaj fata de persoanele de sex feminin.
In general barbatul era tipul sobru, stapanul casei, de cel mai multe ori statea in spatele unui birou. Acum din ce in ce mai des este un individ cu slabiciuni, de multe ori penibil, iar vechiul loc al barbatului este luat de femeie, care devine rationalul in relatie.
Este foarte importanta aceasta distinctie. Un motiv tine de faptul ca nu pune pe acelasi plan de egalitate femeile si barbatii. Daca in general barbatul era descris ca un om de afaceri, femeia era doar secretara; daca barbatul era sustinatorul financiar al familiei, femeia era o mama grijulie. Lipsa de egalitate tine de faptul ca pe o scara ierarhica femeia era inferioara barbatului, insa nu as putea spune ca era denigrata. Poate o feminista mi-ar spune ca ”se prezinta de fapt o imagine a femeii exploatate care este damnata sa stea sub barbat”. OK, as raspunde, insa nicaieri nu a fost prezentata femeia ca o bubuoasa, nespalata, cu jeg sub unghii, abundand de celulita … exact acest lucru este deranjant in actualele reclame ce prezinta barbatul.
Articole ce prezinta imaginea barbatului in reclame am mai citit, insa ele in mod eronat discuta despre o inversare a rolurilor. Aici este punctul prin care ma disting de restul articolelor: Nu este vorba de o inversare a rolurilor, ci de fapt femeia tinde sa preia pozitia ocupata de barbat, insa barbatul in loc sa primeasca premiul doi de consolare este aruncat la gunoi.
- Dero: barbatul este un tip cu o minte atat de inchisa incat pare absurd, limbajul sau e dominat de clisee verbale, cauta sa aibă ultimul cauvant desi tot dialogul nu face decat sa arate ridicolul din el, nu este preocupat de felul in care arata, nu se ingrijeste (este plin de gainat);
- Bonux: singura activitate a barbatului este aceea de a privi la un meci, rolul sau in casa este echivalentul pampitoiului (sotia si soacra isi bat joc de el, iar acesta nu are nici o reactie);
- Cosmote: barbatul plictiseste femeia cand incepe sa isi scoata telefoanele pe masa - > desi s-ar putea spune ca barbatul prin numarul de telefoane induce ideea unei stari materiale bune, nu face in fapt decat sa se puna intr-o situatie penibila;
- Bergenbier: barbatul nu e decat un obsedat sexual. Mai mult decat atat asa zisa mult dorita ”zi a barbatului” este descrisa ca o zi in care barbatului i-ar fi PERMIS sa se uite la femei. Nu inteleg aceasta nevoie de permisiune decat daca am de-a face cu un om care nu stie sa exprime ceea ce vrea, sa isi impuna un punct de vedere si asteapta acea zi din an in care ii pica din cer o scuza (si aia oficiala) ... un papagal - fara personalitate si cu capul supus ca un sclav;
- Agocalmin: barbatul e un obsedat sexual care isi da cu ciocanul peste deget deoarece prefera sa se uite dupa fundul unei tipe in timp ce bate un cui;
- Vodafone: barbatul e un pamapalau, mai mult decat atat tipa ii si spune (pe un ton glumet) ca este prost.
Daca cele de mai sus reprezinta doar o simpla inversare a rolurilor (dupa cum sustin unii) si nu o aruncare a barbatului la gunoi atunci as vrea sa vad si eu reclame in care apar urmatoarele scenarii:
- Precum in reclama la vodafone barbatul sa ii spuna femeii (evident pe un ton glumet): Ti-o iei in gura, proasto!;
- Femei frigide: desi conform medicilor starea de nervozitate la femei poate fi cauzata si de aceasta problema, de ce sa nu construim un arhetip? Ca tot avem o baza stiintifica …;
- Nu cred ca femeile sunt niste materialiste care se vand pe bani, dar exista unele care o fac. Daca la barbati s-a construit un arhetip privind obsedarea sexuala, de ce sa nu avem in reclame si femei care se marita pentru bani? Am vazut femei care sunt portretizate ca maritandu-se pentru bani, dar intr-un mod inteligent … dupa cateva secunde raman cu toata averea. Nu! Eu vreau clipuri cu femei proaste.
Evident se pot gasi si reclame care sa fie situate la polul opus fata de ce a scris pana acum in privinta rolului barbatului, insa cred ca totul tine de cum pui problema. Nu vreau sa sugerez ca in absolut toate reclamele barbatul este penibil, un fel de papagal, un milog, nespalat, ci vreau sa spun ca toate personajele portretizate astfel sunt barbati.
In general barbatul era tipul sobru, stapanul casei, de cel mai multe ori statea in spatele unui birou. Acum din ce in ce mai des este un individ cu slabiciuni, de multe ori penibil, iar vechiul loc al barbatului este luat de femeie, care devine rationalul in relatie.
Este foarte importanta aceasta distinctie. Un motiv tine de faptul ca nu pune pe acelasi plan de egalitate femeile si barbatii. Daca in general barbatul era descris ca un om de afaceri, femeia era doar secretara; daca barbatul era sustinatorul financiar al familiei, femeia era o mama grijulie. Lipsa de egalitate tine de faptul ca pe o scara ierarhica femeia era inferioara barbatului, insa nu as putea spune ca era denigrata. Poate o feminista mi-ar spune ca ”se prezinta de fapt o imagine a femeii exploatate care este damnata sa stea sub barbat”. OK, as raspunde, insa nicaieri nu a fost prezentata femeia ca o bubuoasa, nespalata, cu jeg sub unghii, abundand de celulita … exact acest lucru este deranjant in actualele reclame ce prezinta barbatul.
Articole ce prezinta imaginea barbatului in reclame am mai citit, insa ele in mod eronat discuta despre o inversare a rolurilor. Aici este punctul prin care ma disting de restul articolelor: Nu este vorba de o inversare a rolurilor, ci de fapt femeia tinde sa preia pozitia ocupata de barbat, insa barbatul in loc sa primeasca premiul doi de consolare este aruncat la gunoi.
- Dero: barbatul este un tip cu o minte atat de inchisa incat pare absurd, limbajul sau e dominat de clisee verbale, cauta sa aibă ultimul cauvant desi tot dialogul nu face decat sa arate ridicolul din el, nu este preocupat de felul in care arata, nu se ingrijeste (este plin de gainat);
- Bonux: singura activitate a barbatului este aceea de a privi la un meci, rolul sau in casa este echivalentul pampitoiului (sotia si soacra isi bat joc de el, iar acesta nu are nici o reactie);
- Cosmote: barbatul plictiseste femeia cand incepe sa isi scoata telefoanele pe masa - > desi s-ar putea spune ca barbatul prin numarul de telefoane induce ideea unei stari materiale bune, nu face in fapt decat sa se puna intr-o situatie penibila;
- Bergenbier: barbatul nu e decat un obsedat sexual. Mai mult decat atat asa zisa mult dorita ”zi a barbatului” este descrisa ca o zi in care barbatului i-ar fi PERMIS sa se uite la femei. Nu inteleg aceasta nevoie de permisiune decat daca am de-a face cu un om care nu stie sa exprime ceea ce vrea, sa isi impuna un punct de vedere si asteapta acea zi din an in care ii pica din cer o scuza (si aia oficiala) ... un papagal - fara personalitate si cu capul supus ca un sclav;
- Agocalmin: barbatul e un obsedat sexual care isi da cu ciocanul peste deget deoarece prefera sa se uite dupa fundul unei tipe in timp ce bate un cui;
- Vodafone: barbatul e un pamapalau, mai mult decat atat tipa ii si spune (pe un ton glumet) ca este prost.
Daca cele de mai sus reprezinta doar o simpla inversare a rolurilor (dupa cum sustin unii) si nu o aruncare a barbatului la gunoi atunci as vrea sa vad si eu reclame in care apar urmatoarele scenarii:
- Precum in reclama la vodafone barbatul sa ii spuna femeii (evident pe un ton glumet): Ti-o iei in gura, proasto!;
- Femei frigide: desi conform medicilor starea de nervozitate la femei poate fi cauzata si de aceasta problema, de ce sa nu construim un arhetip? Ca tot avem o baza stiintifica …;
- Nu cred ca femeile sunt niste materialiste care se vand pe bani, dar exista unele care o fac. Daca la barbati s-a construit un arhetip privind obsedarea sexuala, de ce sa nu avem in reclame si femei care se marita pentru bani? Am vazut femei care sunt portretizate ca maritandu-se pentru bani, dar intr-un mod inteligent … dupa cateva secunde raman cu toata averea. Nu! Eu vreau clipuri cu femei proaste.
Evident se pot gasi si reclame care sa fie situate la polul opus fata de ce a scris pana acum in privinta rolului barbatului, insa cred ca totul tine de cum pui problema. Nu vreau sa sugerez ca in absolut toate reclamele barbatul este penibil, un fel de papagal, un milog, nespalat, ci vreau sa spun ca toate personajele portretizate astfel sunt barbati.
P.S. 1 - Tot respectul pentru reclama la L’Oreal, in care femeia ISI ALEGE/CUMPARA un produs ”PENTRU CA MERITA”.
P.S. 2
marți, 21 iulie 2009
Rules
Prezent la o manifestaţie faşionistă weekendul trecut, Radu Mazăre a purtat o uniformă militară germană creaţie a unui designer vestimentar autohton. Nimic rău în asta zic. Plus că omu a şi defilat în pas de gâscă pe podium. Super spectacol. Dar nu... a trebuit să sară în sus PRESA. Că omu e nazist, că antisemit, că are ceva cu ţiganii. Că uite cum se poartă cu ţiganii în viaţa de zi cu zi. OK, dar ce are a face viaţa de zi cu zi cu o prezentare de modă?
Sursa aici Antena 3
joi, 16 iulie 2009
Anunt
Autorii ce nu posteaza in urmatoarea saptamana vor fi scosi de pe lista autorilor. Gen.
Asa vrea TheAnti, omul care lupta impotriva cenzurii.
miercuri, 15 iulie 2009
Daca nu ai nimic de spus injura pe cineva
Ma gandeam la un moment dat sa ignor acest clip ... dar nu de putine ori se intampla sa fac exact opusul a ceea ce gandesc :)
Pe mine m-a scos din sarite. Nu stiu a cui a fost ideea si nu ma intereseaza, insa l-as incadra alaturi de alte clipuri facute de oameni fara idei si care vor si ei sa iasa in evidenta cu ceva. Si cum cel mai usor lucru este sa te iei de un anumit grup stigmatizat/stigmatizabil - ajungi sa creezi astfel de mizerii. Sau altfel spus daca nu ai nimic de spus, injura pe cineva ...
Discutam la un moment dat cu o amica despre clip si mi-a dat urmatorul raspuns: ”ce sa comentez? e un kkt de video si punkeru ala face restul punkerilor de rusine”.
Sunt deacord cu afirmatia de mai sus, si as mai adauga pentru cei care au impresia ca a fi punker inseamna sa te bati in vama sau ca numai punkerii se bat in vama:
- a fi punker nu inseamna sa te bati (nici in vama nici in alte locuri)
- a fi punker nu inseamna ca trebuie sa bei
- a fi punker nu inseamna sa faci scandal
- a fi punker nu inseamna ca trebuie sa faci "cheta"
- a fi punker nu inseamna ca nu trebuie sa ai bani
- a fi punker nu inseamna ca nu trebuie sa citesti
- a fi punker nu inseamna ca esti superior/inferior cuiva
Intr-adevar sunt si anumiti ”punkeri” care fac cele enumerate mai sus asa cum sunt foarte multi indivizi care fac asa ceva. Nu inteleg astfel de ce toate acestea printr-un clip sunt aruncate strict pe umerii punkerilor.
…si pana la urma - a fi punker nu inseamna ca nu ai ce cauta la festivalul de film "anonimul", iar daca esti un punker si ai chef sa mergi la sfantu, ca si forma de protest as sugera sa iti faci un tricou pe care sa fie inscriptionat:
"Sunt punker, imi place sa ma bat in vama veche si am venit si la sfantu... sa imi mancati _____"
Scopul, evident, nu ar fi acela de a distruge festivalul ci prin un comportament normal sa demonstrezi ca mesajul transmis de acest clip nu reprezinta decat frustrarea unui individ care nu prea are idei si tot ce stie sa faca este ca in mintea sa limitata sa inchida grupuri in cutii conform cu propriile sale prejudecati.
Plăcintă de Ridzi
Da. Aseară, când am ajuns acasă, am dat drumul la televizor. Am dat pe Antena3 să mai văd o ştire, o astea. Pac. Ridzi a demisionat. Senzaţional. Ştirea zilei. Unde sunt banii? mă întreb eu.
Oricum, mi se pare cel mai bun lucru pe care-l putea face madam Ridzi ca să se apere. Ştia că dacă ajunge la sesiunea extraordinară a Camerei Deputaţilor, o paşte urmărirea penală. Deci luăm această demisie drept recunoaştere a vinovăţiei.
A fost o manevră bună dacă stau să mă gândesc. Demisionează acum, PDL stârneşte oamenii cu Sterling, deci Tăriceanu o să fie cel vizat, pe ea o va uita lumea, căci aşa se întâmplă, a scăpat basma curată. Eh ce, mare scofală că nu mai e ministru. Oricum bani nu mai e. Hocus pocus preparatus.
Că s-a bătut în piept că nu e vinovată, că ea nu demisionează, că stai aşa să aduc hârtiile.
Dar unde sunt banii?
luni, 13 iulie 2009
La sală
De aproape o lună, mă duc la sală să trag de nişte greutăţi şi să pedalez o jumătate de oră. La sală e plin de pitzipoance şi de pitziponci, dar sunt şi oameni ok care îţi mai dau câte un sfat fără a te face să te simţi de parcă nu ai ce căuta acolo. Aici trebuie să îi mulţumesc Zen Master-ului meu, TheAnti, care mă îndrumă întru o condiţie fizică mai bună.
La început eram destul de timid (încă sunt), dacă cele 5 kilograme pe care le ridicam în diverse exerciţii mă solicitau cam tare din punct de vedere fizic, nu scoteam niciun sunet. Mă strâmbam puţin şi atât. Na că acum am început să scot şi nişte mici sunete, gen ăăăăăăăăăhhh, ăăăăăăăăăăăhhh. Îmi este puţin ruşine de mine pentru sunetele scoase per puţinele kilograme cu care lucrez, dar când aud sunetele celorlaţi, zic frate, e ok gen.
Sămbâta trecută eram pe bicicletă lângă o tipă însărcinată şi încă una care nu era însărcinată. Şi vorbeau. Că ce prost e al meu, al meu e un fraier, al meu nu are nicio treabă cu mine, ba al meu nu îmi acordă destulă atenţie. Hai fată să mergem la Bamboo (cu accent pe a). Hăăăăăăhăhă, hăhăi eu în gândul meu la auzul celor două pitzipoance. Baftă zic. Şi la bicicleta naibii timpul ăla trecea foarte greu (adică mi se părea mie) dar am rezistat uitându-mă cum îmi cad picăturile de transpiraţie pe jos şi imaginându-mi cum că picăturile alea sunt grăsimile care se topesc.
Azi mă duc iar. Am de gând să mă duc până când o să mă fac Adonis. Adonis cu burtă...gen.
vineri, 10 iulie 2009
vineri, 3 iulie 2009
Egoismul in perspectiva lui Max Stirner in ”The Ego and its Own”
Sincer nu inteleg de ce am inceput sa scriu despre Stirner. Din punctul meu de vedere este extrem de greu sa faci ii faci o prezentare. Iar pentru mine cel mai bun loc pentru ideile sale sunt sa ramana in continuare in mintea mea acolo unde pot beneficia in permanenta de propria mea interpretare subiectiva. A le pune pe hartie presupune deja sa le treci prin ratiune, iar ratiunea distruge ideile sale.
Stirner descrie relatia istorica dintre individ si societate printr-o serie de paralele ce au rolul de a demonstra ca egoismul reprezinta pasul urmator al unei civilizatii dezvolatate. Realatia dintre individ si societate este descrisa prin analogia cu relatia dintre fiu si mama. Individul/copilul pe parcursul maturizarii sale isi dezvolta o tendinta catre un mediu mai liber, in care societatea/mama sa aibe o influenta mai mica. Astfel acesta trebuie sa se opuna si sa se elibereze de societate/mama care incearca sa il mentina in subordine. In ambele situatii, conform lui Stirner, individual trebuie sa treaca de la relatiile de tip social la cele de tip egoist pentru a scapa de opresiune.
Ce intelege Stirner prin egoism nu este foarte clar. Acesta nu are o propozitie normativa prin care sa defineasca egoismul, sa ii prezinte caracteristicile. De cele mai multe ori definitia se contureaza luand in calcul situatiile prin care demonstreaza ceea ce nu este egoismul. Oricum, pentru Stirner egoismul trebuie diferentiat de definitia clasica a urmaririi stricte a unor interese proprii. In ”The Ego and its Own” este discutat tipul avarului, care isi sacrifica totul pentru obtine cati mai multi bani. Un astfel de individ este in mod clar orientat catre satisfacerea doar a propriilor dorinte; insa reprezinta o forma de egoism pe care Stirner o respinge deoarece este limitat si ignora substanta egoismului. Avarul nu a devenit decat sclavul propriilor sale dorinte, iar acest lucru este incompatibil cu egoismul, el ne mai fiind stapan pe ceea ce vrea, ci devine o unealta a scopului.
Astfel, consider ca egoismul in viziunea lui Stirner nu trebuie inteles ca o modalitate de a iti urmari propriul interes, ci ca o forma de autonomie si autoguvernare.
”I am my own … only when I am master of myself, instead of being mastered … by anything else”
In acest ”my own” rezida intreaga definitie a egoismului. Este vorba de un tip de autonomie care este incompatibila cu orice suspendare fie ea voluntara sau fortata a judecatii individului. Aceasta autoguvernare are insa atat o dimensiune interna cat si una externa. Este pentru individ la fel de important sa nu se lase subordonat altora, dar si sa nu devina propriul sau subordonat, prin a lasa propriile sale scopuri sa il guverneze. Acesta nu mai devine un bun printre altele sau cel mai de valoare bun, ci singurul lucru care conteaza. Mai mult decat atat autodeterminarea este incompatibila cu existenta oricaror obligatii legitime sau ilegitime, chiar si cele in care individul s-a angajat in mod voluntar.
Stirner in permanenta asociaza societatile non-egoiste cu relatii de ”apartinere” care nu fac nimic altceva decat sa subjuge individul. Individul egoist intra in conflict cu organizarea statala, deoarece egoistul nu are nici o obligatie sa se supuna legii. Cum intre autonomia individului si obligatia de a se supune legii exista o iremediabila incompatibilitate nici o forma de obligatie (inclusiv politica) nu poate fi legitima.
”Own will and the state … are powers in deadly hostility, between which no perpetual peace is possible”
Chiar si cazul democratiei directe in care deciziile se iau in mod colectiv pe baza de unanimitate este respins de catre Stirner, deoarece rezultatul negocierii de ieri il va supune pe individ maine. Individul desi ar fi deacord cu decizia in momentul in care aceasta este luata ar insemna ca acesta sa transforme ”dorinta de ieri” intr-o ”creatura” care devine ”cel ce ma comanda”. ”Daca am fost un prost ieri, de ce trebuie sa fiu un prost si maine”. Nici macar a iti tine propria promisiune nu reprezinta o constrangere legitima.
Descrierea pozitiva privind relatiile care se dezvolta in egoism este realizat prin prezentarea formei de organizare a unei societati ce consta din indivizi egoisti: ”uniunea egoistilor”. Astfel, viitorul societatii egoiste nu este prezentat ca si o adunatura de indivizi izolati, ci aflati in relatii ”unificatoare” intre acestia, care se pot schimba in permanenta astfel incat individul sa ramana in permanenta independent. Punctul central al ”uniunii egoistilor” este ca nici un individ nu se va afla in relatii de subordonare fata de alt individ. Uniunea este descrisa de: autonomie, constanta schimbare a relatiilor de ”prietenie”/”alianta”, care sa permita indivizilor sa se asocieze fara insa ca acesta sa isi piarda suveranitatea, fara a jura loialitate nimanui. ”Uninea egoistilor” reprezinta o asociatie in care exista doar obiective individuale, care sunt intr-o permanenta schimbare, fara ca asociatia sa detina un obiectiv colectiv.
Stirner descrie relatia istorica dintre individ si societate printr-o serie de paralele ce au rolul de a demonstra ca egoismul reprezinta pasul urmator al unei civilizatii dezvolatate. Realatia dintre individ si societate este descrisa prin analogia cu relatia dintre fiu si mama. Individul/copilul pe parcursul maturizarii sale isi dezvolta o tendinta catre un mediu mai liber, in care societatea/mama sa aibe o influenta mai mica. Astfel acesta trebuie sa se opuna si sa se elibereze de societate/mama care incearca sa il mentina in subordine. In ambele situatii, conform lui Stirner, individual trebuie sa treaca de la relatiile de tip social la cele de tip egoist pentru a scapa de opresiune.
Ce intelege Stirner prin egoism nu este foarte clar. Acesta nu are o propozitie normativa prin care sa defineasca egoismul, sa ii prezinte caracteristicile. De cele mai multe ori definitia se contureaza luand in calcul situatiile prin care demonstreaza ceea ce nu este egoismul. Oricum, pentru Stirner egoismul trebuie diferentiat de definitia clasica a urmaririi stricte a unor interese proprii. In ”The Ego and its Own” este discutat tipul avarului, care isi sacrifica totul pentru obtine cati mai multi bani. Un astfel de individ este in mod clar orientat catre satisfacerea doar a propriilor dorinte; insa reprezinta o forma de egoism pe care Stirner o respinge deoarece este limitat si ignora substanta egoismului. Avarul nu a devenit decat sclavul propriilor sale dorinte, iar acest lucru este incompatibil cu egoismul, el ne mai fiind stapan pe ceea ce vrea, ci devine o unealta a scopului.
Astfel, consider ca egoismul in viziunea lui Stirner nu trebuie inteles ca o modalitate de a iti urmari propriul interes, ci ca o forma de autonomie si autoguvernare.
”I am my own … only when I am master of myself, instead of being mastered … by anything else”
In acest ”my own” rezida intreaga definitie a egoismului. Este vorba de un tip de autonomie care este incompatibila cu orice suspendare fie ea voluntara sau fortata a judecatii individului. Aceasta autoguvernare are insa atat o dimensiune interna cat si una externa. Este pentru individ la fel de important sa nu se lase subordonat altora, dar si sa nu devina propriul sau subordonat, prin a lasa propriile sale scopuri sa il guverneze. Acesta nu mai devine un bun printre altele sau cel mai de valoare bun, ci singurul lucru care conteaza. Mai mult decat atat autodeterminarea este incompatibila cu existenta oricaror obligatii legitime sau ilegitime, chiar si cele in care individul s-a angajat in mod voluntar.
Stirner in permanenta asociaza societatile non-egoiste cu relatii de ”apartinere” care nu fac nimic altceva decat sa subjuge individul. Individul egoist intra in conflict cu organizarea statala, deoarece egoistul nu are nici o obligatie sa se supuna legii. Cum intre autonomia individului si obligatia de a se supune legii exista o iremediabila incompatibilitate nici o forma de obligatie (inclusiv politica) nu poate fi legitima.
”Own will and the state … are powers in deadly hostility, between which no perpetual peace is possible”
Chiar si cazul democratiei directe in care deciziile se iau in mod colectiv pe baza de unanimitate este respins de catre Stirner, deoarece rezultatul negocierii de ieri il va supune pe individ maine. Individul desi ar fi deacord cu decizia in momentul in care aceasta este luata ar insemna ca acesta sa transforme ”dorinta de ieri” intr-o ”creatura” care devine ”cel ce ma comanda”. ”Daca am fost un prost ieri, de ce trebuie sa fiu un prost si maine”. Nici macar a iti tine propria promisiune nu reprezinta o constrangere legitima.
Descrierea pozitiva privind relatiile care se dezvolta in egoism este realizat prin prezentarea formei de organizare a unei societati ce consta din indivizi egoisti: ”uniunea egoistilor”. Astfel, viitorul societatii egoiste nu este prezentat ca si o adunatura de indivizi izolati, ci aflati in relatii ”unificatoare” intre acestia, care se pot schimba in permanenta astfel incat individul sa ramana in permanenta independent. Punctul central al ”uniunii egoistilor” este ca nici un individ nu se va afla in relatii de subordonare fata de alt individ. Uniunea este descrisa de: autonomie, constanta schimbare a relatiilor de ”prietenie”/”alianta”, care sa permita indivizilor sa se asocieze fara insa ca acesta sa isi piarda suveranitatea, fara a jura loialitate nimanui. ”Uninea egoistilor” reprezinta o asociatie in care exista doar obiective individuale, care sunt intr-o permanenta schimbare, fara ca asociatia sa detina un obiectiv colectiv.
joi, 2 iulie 2009
Queen
Unchiul meu avea nişte viniluri cu formaţii pe care le asculta în tinereţile lui. Deep Purple, Whitesnake, Beatles, Queen, Phoenix, Sfinx, Roşu şi Negru. Din cauză că unchiul meu era un tip dezgheţat iar eu mă simţeam foarte bine în preajma lui, îl urmam oriunde se ducea. Făcea treabă prin curte, eu eram lângă el, se ducea să mănânce, eu eram lângă el, dacă dormea, dormeam şi eu. Când pleca la muncă era cel mai nasol pentru că trebuia să mă joc cu vară-mea de-a aruncatu cu bulgări de pământ unul într-altul şi când o pocneam începea să plângă şi mă pâra mătuşi-mii. Când se întorcea de la muncă, unchiu-miu avea obiceiul să mai asculte o muzică. Evident, eram lângă el. Şi uite aşa am băgat la cap ce-i aia chitară electrică, bass, tobe ştiam că mă bătea frete-miu la cap că el a avut tobe când era mic şi eu nu. Din toate discurile pe care le avea unchiu-miu, m-am îndrăgostit de Queen. Astfel prima mea casetă cumpărată a fost Queen - A night at the Opera. Evident că nu era o casetă originală ci o copie din aia cu coperta trasă la xerox, plus că albumul era mai lung decât banda casetei aşa că ultima piesă de pe album se termina subit după câteva secunde. Evident din nou, am ascultat-o până s-a rupt banda. Am lipit-o cu lac de unghii.
Queen reprezintă acum o parte din mine. E un loc, de fapt mai multe locuri, în care alerg, râd, zâmbesc, mă întristez, mă melancolizez, uit, îmi aduc aminte, iubesc, îmi e dor, e un loc în care plâng extaziat, cad, o iau de la început. Queen e ceva minunat.
Pentru că acum simt nevoia să ascult Queen:
Queen reprezintă acum o parte din mine. E un loc, de fapt mai multe locuri, în care alerg, râd, zâmbesc, mă întristez, mă melancolizez, uit, îmi aduc aminte, iubesc, îmi e dor, e un loc în care plâng extaziat, cad, o iau de la început. Queen e ceva minunat.
Pentru că acum simt nevoia să ascult Queen:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)