Sincer nu inteleg de ce am inceput sa scriu despre Stirner. Din punctul meu de vedere este extrem de greu sa faci ii faci o prezentare. Iar pentru mine cel mai bun loc pentru ideile sale sunt sa ramana in continuare in mintea mea acolo unde pot beneficia in permanenta de propria mea interpretare subiectiva. A le pune pe hartie presupune deja sa le treci prin ratiune, iar ratiunea distruge ideile sale.
Stirner descrie relatia istorica dintre individ si societate printr-o serie de paralele ce au rolul de a demonstra ca egoismul reprezinta pasul urmator al unei civilizatii dezvolatate. Realatia dintre individ si societate este descrisa prin analogia cu relatia dintre fiu si mama. Individul/copilul pe parcursul maturizarii sale isi dezvolta o tendinta catre un mediu mai liber, in care societatea/mama sa aibe o influenta mai mica. Astfel acesta trebuie sa se opuna si sa se elibereze de societate/mama care incearca sa il mentina in subordine. In ambele situatii, conform lui Stirner, individual trebuie sa treaca de la relatiile de tip social la cele de tip egoist pentru a scapa de opresiune.
Ce intelege Stirner prin egoism nu este foarte clar. Acesta nu are o propozitie normativa prin care sa defineasca egoismul, sa ii prezinte caracteristicile. De cele mai multe ori definitia se contureaza luand in calcul situatiile prin care demonstreaza ceea ce nu este egoismul. Oricum, pentru Stirner egoismul trebuie diferentiat de definitia clasica a urmaririi stricte a unor interese proprii. In ”The Ego and its Own” este discutat tipul avarului, care isi sacrifica totul pentru obtine cati mai multi bani. Un astfel de individ este in mod clar orientat catre satisfacerea doar a propriilor dorinte; insa reprezinta o forma de egoism pe care Stirner o respinge deoarece este limitat si ignora substanta egoismului. Avarul nu a devenit decat sclavul propriilor sale dorinte, iar acest lucru este incompatibil cu egoismul, el ne mai fiind stapan pe ceea ce vrea, ci devine o unealta a scopului.
Astfel, consider ca egoismul in viziunea lui Stirner nu trebuie inteles ca o modalitate de a iti urmari propriul interes, ci ca o forma de autonomie si autoguvernare.
”I am my own … only when I am master of myself, instead of being mastered … by anything else”
In acest ”my own” rezida intreaga definitie a egoismului. Este vorba de un tip de autonomie care este incompatibila cu orice suspendare fie ea voluntara sau fortata a judecatii individului. Aceasta autoguvernare are insa atat o dimensiune interna cat si una externa. Este pentru individ la fel de important sa nu se lase subordonat altora, dar si sa nu devina propriul sau subordonat, prin a lasa propriile sale scopuri sa il guverneze. Acesta nu mai devine un bun printre altele sau cel mai de valoare bun, ci singurul lucru care conteaza. Mai mult decat atat autodeterminarea este incompatibila cu existenta oricaror obligatii legitime sau ilegitime, chiar si cele in care individul s-a angajat in mod voluntar.
Stirner in permanenta asociaza societatile non-egoiste cu relatii de ”apartinere” care nu fac nimic altceva decat sa subjuge individul. Individul egoist intra in conflict cu organizarea statala, deoarece egoistul nu are nici o obligatie sa se supuna legii. Cum intre autonomia individului si obligatia de a se supune legii exista o iremediabila incompatibilitate nici o forma de obligatie (inclusiv politica) nu poate fi legitima.
”Own will and the state … are powers in deadly hostility, between which no perpetual peace is possible”
Chiar si cazul democratiei directe in care deciziile se iau in mod colectiv pe baza de unanimitate este respins de catre Stirner, deoarece rezultatul negocierii de ieri il va supune pe individ maine. Individul desi ar fi deacord cu decizia in momentul in care aceasta este luata ar insemna ca acesta sa transforme ”dorinta de ieri” intr-o ”creatura” care devine ”cel ce ma comanda”. ”Daca am fost un prost ieri, de ce trebuie sa fiu un prost si maine”. Nici macar a iti tine propria promisiune nu reprezinta o constrangere legitima.
Descrierea pozitiva privind relatiile care se dezvolta in egoism este realizat prin prezentarea formei de organizare a unei societati ce consta din indivizi egoisti: ”uniunea egoistilor”. Astfel, viitorul societatii egoiste nu este prezentat ca si o adunatura de indivizi izolati, ci aflati in relatii ”unificatoare” intre acestia, care se pot schimba in permanenta astfel incat individul sa ramana in permanenta independent. Punctul central al ”uniunii egoistilor” este ca nici un individ nu se va afla in relatii de subordonare fata de alt individ. Uniunea este descrisa de: autonomie, constanta schimbare a relatiilor de ”prietenie”/”alianta”, care sa permita indivizilor sa se asocieze fara insa ca acesta sa isi piarda suveranitatea, fara a jura loialitate nimanui. ”Uninea egoistilor” reprezinta o asociatie in care exista doar obiective individuale, care sunt intr-o permanenta schimbare, fara ca asociatia sa detina un obiectiv colectiv.
Stirner descrie relatia istorica dintre individ si societate printr-o serie de paralele ce au rolul de a demonstra ca egoismul reprezinta pasul urmator al unei civilizatii dezvolatate. Realatia dintre individ si societate este descrisa prin analogia cu relatia dintre fiu si mama. Individul/copilul pe parcursul maturizarii sale isi dezvolta o tendinta catre un mediu mai liber, in care societatea/mama sa aibe o influenta mai mica. Astfel acesta trebuie sa se opuna si sa se elibereze de societate/mama care incearca sa il mentina in subordine. In ambele situatii, conform lui Stirner, individual trebuie sa treaca de la relatiile de tip social la cele de tip egoist pentru a scapa de opresiune.
Ce intelege Stirner prin egoism nu este foarte clar. Acesta nu are o propozitie normativa prin care sa defineasca egoismul, sa ii prezinte caracteristicile. De cele mai multe ori definitia se contureaza luand in calcul situatiile prin care demonstreaza ceea ce nu este egoismul. Oricum, pentru Stirner egoismul trebuie diferentiat de definitia clasica a urmaririi stricte a unor interese proprii. In ”The Ego and its Own” este discutat tipul avarului, care isi sacrifica totul pentru obtine cati mai multi bani. Un astfel de individ este in mod clar orientat catre satisfacerea doar a propriilor dorinte; insa reprezinta o forma de egoism pe care Stirner o respinge deoarece este limitat si ignora substanta egoismului. Avarul nu a devenit decat sclavul propriilor sale dorinte, iar acest lucru este incompatibil cu egoismul, el ne mai fiind stapan pe ceea ce vrea, ci devine o unealta a scopului.
Astfel, consider ca egoismul in viziunea lui Stirner nu trebuie inteles ca o modalitate de a iti urmari propriul interes, ci ca o forma de autonomie si autoguvernare.
”I am my own … only when I am master of myself, instead of being mastered … by anything else”
In acest ”my own” rezida intreaga definitie a egoismului. Este vorba de un tip de autonomie care este incompatibila cu orice suspendare fie ea voluntara sau fortata a judecatii individului. Aceasta autoguvernare are insa atat o dimensiune interna cat si una externa. Este pentru individ la fel de important sa nu se lase subordonat altora, dar si sa nu devina propriul sau subordonat, prin a lasa propriile sale scopuri sa il guverneze. Acesta nu mai devine un bun printre altele sau cel mai de valoare bun, ci singurul lucru care conteaza. Mai mult decat atat autodeterminarea este incompatibila cu existenta oricaror obligatii legitime sau ilegitime, chiar si cele in care individul s-a angajat in mod voluntar.
Stirner in permanenta asociaza societatile non-egoiste cu relatii de ”apartinere” care nu fac nimic altceva decat sa subjuge individul. Individul egoist intra in conflict cu organizarea statala, deoarece egoistul nu are nici o obligatie sa se supuna legii. Cum intre autonomia individului si obligatia de a se supune legii exista o iremediabila incompatibilitate nici o forma de obligatie (inclusiv politica) nu poate fi legitima.
”Own will and the state … are powers in deadly hostility, between which no perpetual peace is possible”
Chiar si cazul democratiei directe in care deciziile se iau in mod colectiv pe baza de unanimitate este respins de catre Stirner, deoarece rezultatul negocierii de ieri il va supune pe individ maine. Individul desi ar fi deacord cu decizia in momentul in care aceasta este luata ar insemna ca acesta sa transforme ”dorinta de ieri” intr-o ”creatura” care devine ”cel ce ma comanda”. ”Daca am fost un prost ieri, de ce trebuie sa fiu un prost si maine”. Nici macar a iti tine propria promisiune nu reprezinta o constrangere legitima.
Descrierea pozitiva privind relatiile care se dezvolta in egoism este realizat prin prezentarea formei de organizare a unei societati ce consta din indivizi egoisti: ”uniunea egoistilor”. Astfel, viitorul societatii egoiste nu este prezentat ca si o adunatura de indivizi izolati, ci aflati in relatii ”unificatoare” intre acestia, care se pot schimba in permanenta astfel incat individul sa ramana in permanenta independent. Punctul central al ”uniunii egoistilor” este ca nici un individ nu se va afla in relatii de subordonare fata de alt individ. Uniunea este descrisa de: autonomie, constanta schimbare a relatiilor de ”prietenie”/”alianta”, care sa permita indivizilor sa se asocieze fara insa ca acesta sa isi piarda suveranitatea, fara a jura loialitate nimanui. ”Uninea egoistilor” reprezinta o asociatie in care exista doar obiective individuale, care sunt intr-o permanenta schimbare, fara ca asociatia sa detina un obiectiv colectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
baga comment