blogspot visitor counter

joi, 29 ianuarie 2009

This is Balta ! Episodul 3

Ziua Doi partea intai - Cujba si racii

Suna alarma… ce ma-sa? Belesc un ochi in cautarea gagetului imputit care se incapataneaza sa imi fure una ditre placerile vietii. O secunda de stupefactie – ba sunt in cort, deci in Delta. Moamaaaaaa. Ies din sacu’ de dormit cu scopul de a-mi cauta mizeria de zornaitoare. Dau de ea si ii inchid pliscu’. Il deschid, caci era inchis(da stiu ca am schimat genu’ da acu ma refer la gaget ca fiind mobil deci e masculin) dezactivez alarma si il inchid la loc. Pt astia care nu stiti mobilele detin capacitatea de a te trezi din somn chiar daca sunt inchise caci alarma functioneaza si cand sunt turned off.

Asa. Ies din cort usurel pe branci ca nu ma grabea nimeni. Dau o flegma cu jeleurile adunate in timpu’ noptii si ma clatesc cu un gat de trotil. Nu ca n-as avea periuta si pasta de dinti da cum nu mi-am propus sa ma sarut cu nimeni merge sa imi dezinfectez cavitatea bucala si cu o cinzeaca de 40 de grade. Ce, va ganditi ca nu e igienic si ca vai doamne, cum pot sa nu ma spal pe dinti? Muahahah alcoolu e mai bun distrugator de bacterii decat pasta de dinti asta unu, doi, intre 4 animale de aceeasi teapa ca si mine nu mai am de ce sa imi fac procese de constiinta pe tema dezodorizarii. Nu de alta da la cate bai in Dunare faceam pe zi eram mai curat decat dupa 3 ore de functionat prin orasu ala imputzit in care traiesc.

Cum ziceam, ma clatesc constiincios cu trotil apoi ma duc pe mal adica 5 pasi mai incolo si imi clatesc mopsu (adica mecla) cu 3 pumnisori de apa. Dupa care ceva mai inviorat trag niste aer in piept si imi iau refresh instant. Ahh cat de fain e aeru’ de Delta…

Ma uit putin in jur si descopar ca m-am trezit ultimu’. Nu-i bai ca doar nu aveam program. Toate cele 4 otravuri stateau pe mal ca ciorile-n par la cafeluta de dimineata. Va dati seama acum ce bucurie m-a trosnit cand mi-am dat seama ca e cafea. Ce, va ganditi ca mi-am luat teapa, ca poate nu imi lasasera si mie? No, la noi treaba sta asa: care se scoala primu’ si are chef pune de cafea. Adica in cazul de fata Leopardu’ cafegiu notoriu isi daduse primu’ dintre noi Log In. Drept urmare a luat frumusel recipientu de cafea – a se citi ceaunu’ bun la toate – la afundat vartos in balta si l-a pus pe foc. Pe urma a continuat procesul tehnologic de obtinere a licorii amarui dupa cum stiti si voi. Ceea ce nu stiti insa e ca nu poate fi comparat gustul de cafea facuta in ceaun la foc de lemne cu apa din Dunare cu gustu’ cafelei de la filtru, tonomat, sau espresor. No, revenind, mi-am tras o stacana de cafea descantata de amicu’ Leopard si m-am dus si io sa ma asez ca besnita pe mal. Ceasu era 9 sau 10 nu mai stiu exact tot ce imi amintesc este ca era inca umbra de la salcia NOASTRA, iar pamantul era racoros si imbia la stat degeaba. Prima juma’ de ora am petrecut-o in tacere, fiecare cu propriile ganduri - da si noi ne miram da uneori ne mai izbeste si indeletnicirea asta, ganditu – mai prestam cate un drum inspre recipientu’ de la foc sa ne mai umplem canile cu cafea dar cam atat. Dupa ce ne-a trecut pasa asta proasta cu ganditu’ am inceput sa ne organizam: Skinetu s-a asezat in hamac usurel si cu grija sa nu se boteasca. Turcu si-a azvarlit o lanseta la misto sa se inteleaga cum ca el ar pescui. Leopardu s-a asezat tacticos la umbra unui plop, nu de alta da deja incepea sa fie cam cald pe mal. Io m-am apucat de montat o lanseta, caci si io voiam sa ma fac ca pescuiesc, iar Scobitu a luat lopatica de campanie si s-a apucat sa efectueze o sfanta cujba.
Pt cei ce nu stiu cujba s-ar descrie cam asa: O, sa ii zicem galerie, sapata in mal de aproximativ 1,5 metri cu doua gauri deasupra. Una pt pus ceaunu, ailalta pt fum. Se introduc lemnele in galeria respectiva si se aprind. Astfel se obtine un cuptor de pamant intr-un mod simplu si eficace. Si poate concura cu scces la categoria cea mai tare chestie la care sa gatesti.

Dupa juma de ora de copt la soare cu bata-n balta am simtit si eu nevoia de ceva miscare asa ca l-am schimbat pe Scobitu la lopata. Nu pt mult timp da am ajutat si io intr-u catva. Cand cujba a fost gata, Scobitu, a stropit-o cu un ceaun de apa si apoi am adus lemne sa o uscam. Astfel lutul s-a facut sticlos aducand intr-u catva cu caramida refractara. Booon cum ziua era in fapt a urmat sesiunea de balaceala da numa pt mine, Skinetu’ si Scobitu ca gogomanii ailalti doi nu stiu sa innoate muahaha. Si cum dupa dixtractie te pocneste foamea, am stat si ne-am gandit la meniul zilei. Cina o calculasem, adicatelea pui la cujba. Cu pranzul nu prea o dovedeam. Insa, Scobitu a venit cu schema 16. Zice:

Scobitu: Ba hai sa mancam raci
Eu: Pai ne ia dracu pana ii prindem
El: Ba esti prost
Eu: Se poate, da imi e foame
Scobitu: Pai stai sa iti arat

Ba deci va zic eu lotcaru asta Abstract m-a uimit de cateva ori la lectia de metode de supravietuire in Delta. Acestea fiind zise, vine Don Scobitoo cu ceaunu plin de zat de cafea il clateste frumos in balta apoi il asaza pe mal si imi zice: “Eu arunc racii pe mal si tu ii pui in ceaun”. Zis si facut. Intra barbosu’ in apa pana la umeri si scotoceste ceva in mal. Zbang arunca un rac. Eu, stupefactie va dati seama. Trec 10 secunde, zbang alt rac. Pasamite avea lotcaru un skill aparte. Ce facea omu’ ? Pai cauta gaurile din mal unde isi duceau racii existenta. Introducea un deget astfel incat crustaceul sa se simta in primejdie si sa agate cu clestii. Dupa care ii tragea frumos afara ii desprindea de pe deget si gata.

Drept urmare operatiunea de recoltare a durat cam juma de ceas. Prada a fost extrem de bogata astfel ca dupa asa o munca lotcaru si-a tras o eticheta din biblioteca si sa-a pus temeinic pe “citit”, era dreptu lui sa se relaxeze dupa ce si-a zdrelit dejtele in clestii mustaciosilor. Manati de foame eu si Turcu ne-am apucat sa pregatim masa. Adica sa facem mujdeiul.

Nu stiu altii cum sunt da nici nu ma stresez sa aflu. Noi insa suntem mari consumatori de MUJDEI. Nu, nu de feliute de usturoi bagate in otet sau pisate cu smantana sa dracu mai stie cum il fac astia prin alte parti. Nu, tati, la noi mujediu se face cu usturoi sare si ulei astfel ca rezultatul final este o pasta alba, cremoasa si al dracu de iute. Intre timp besnita Skineto-pocnita si-a mutat hoitu din hamac inspre cujba. Treaba e ca semi-moldoveanu’ asta are skill la facut mamaliga. Si sincer sa fiu cred ca ii place sa amestece cu facaletu in ceaun muahahaha. Cu chiu cu vai pranzu era gata. Ne-am asezat toti precum hultannii la masa si am inceput operatiunea Trosnitu’ din Falci. Bai nene da vreau sa spun ca mergeau racii aia cu mamaliga si usturoi de ziceai ca nu-I adevarat.

Daca mi-a placut ceva la mersu in delta cu otravurile mai mult decat compania lor asta a fost mancarea nu am dus lipsa ba mai mult a fost destula si foarte gustoasa. Ma si cum stateam noi si desprindeam cojile de raci, le decojam de ambalaju’ cartilaginos pt ale muia in mujdei se aude o voce suava si rugatoare:
- Stelian, Stelian, nu arunca carcasele Stelian

Cine credeti ca era? Amicu’ meu Skinetu. Kekistu nu se multumea cu cozile si clestii racilor, noo, el manca si matzaraia din dotarea fostei vietuitoare. Cica acolo sub carcasa racu’ are mai multa grasime. Io-s de acord numa ca atzele si restu de fluide tot acolo le are si parca nu m-as risca asa. Una peste alta a fost o masa pe cinste. Dupa care, ce credeti? Ne-am apucat de frunzarit etichete. Io aveam cadou de la tata un rachiu de mere de ala bun si parfumat si abia asteptam sa ii dau cep si insfarsit venise momentu’ am lucrat la el pana spre amurg intre doua balaceli si o sticla de bere. Pardon un volum din autoru’ preferat al lui Scobitu’ – S(koll)andra (golden)Brau.n
Apoi a venit apelul de seara urmat de operatiunea stransu’ lemnelor da asta in episodul viitor.

----------va urma--------

Peter Hammill - The Birds



Peter Hammill - The Birds
Asculta mai multe audio Muzica »
Again Peter Hammill.
Album: The Fool's Mate
Year: 1971

Peter Hammill - Happy





Because I think that Peter Hammill is a living genius, I will continue posting his songs until I finish posting all his work.
I hope you who Peter Hammill is.
King of Prog. Wizard of emotions.
The song belongs to his first solo album The Fool's Mate from 1971.
I hope you all know about Van der Graaf Generator.

miercuri, 28 ianuarie 2009

NPCR



Noul Partid Comunist


Acum cateva zile am vazut la televizor o stire in care un domn aflat in etate dorea reinstalarea statuii lui lenin in fata Casei Scanteii actuala Casa Presei Libere (asa zisa presa libera). Langa acest domn era si presedintele NPCR-ului si mi-a starnit curiozitatea. Va las sa va formati o parere. Rog obiectivitate.

Site-ul NPCR in care veti gasi stiri, statut si programul NPCR.

A nu se considera reclama. Nu sunt membru al niciunui partid. Spre deosebire de altii...Nedelcu

This is Balta ! Episodul 2

Ziua unu – operatiunea malu’ nostru !



Da bre, si uite asa ajunseram noi cei 5 baltareti pe malu’ ademenitor si imbietor la frecare de menta al Dunarii. Istru pt initiati. Ziua practic abia acu incepea. Un mic smotru – taiat iarba la rasul pamantului cu niste instrumente mai putin adecvate pt aceasta acitvitate adica tesla, cutit si iar tesla. Nu de alta da trebuia sa ne punem corturile si sa putem pe urma dormi in tihna. Cheia unei tabere bune e locul de cort. Asta v-o zice un veteran al camparilor. Daca nu ai loc iti faci. Te uiti cu luare aminte la miristea lasata dupa “cositul” ierbii sa te asiguri ca nu raman niscaiva denivelari de teren sau eventuale urme ale trecerii in nefiinta lasate de niste arbori binevoitori. Lenea e mare nu zic, da nici sa te tarai aviator in brazda (a se citi craci, rupt, cui, maimuta, ca doar nu ne-am dus in delta la facut baie cu ape termale) in cort si sa te trezesti a doua zi cu niscaiva vanatai si dureri de muschi, ciolane si alte componente ale fizicului din dotare parca nu ar face. Ca doar am efectuat excursia in sensul relaxarii nu al autoflagelarii si traumelor fizice de dupa o singura noapte de culturalizare – daca va mai aduceti aminte spuneam in primul post ceva despre niste etichete ce ascund enigme ale facerii lumii si talcuri uitate in povestile de demult. Ca sa nu mai lungesc tarasenia, treaba a fost cam asa: Turcu si Skinetu s-au apucat de cica pescuit. Asa au gasit motivul perfect sa frece duda. Io cu Scobitu si in colaborare cu nepretuitul, unicul, specialul si deosebitul specimen Mahidono-puncheto-lopard ne-am apucat de defrisat. Sa nu va grabiti acum sa ne acuzati de genocid dendrofilic , aaaa, cred ca dendrocid i-ar zice. No, nici vorba.

Cum ziceam mai sus, am exfoliat numa iarba. Noua ne plac lemnele cu radacina in pamant si nu ne legam de ele cat au sansa sa dea ceva verde la iveala. Dupa care ne-am apucat de configurat corturile. Acitunea asta de binefacere, zic binefacere gandindu-ma la mizeriile alea doua care se raschirau de placere la soare prefacandu-se ca dau cu bata-n balta, a durat cam o ora. La noi eficienta e lege. Cu cat mai mult timp petrecut la treburi cu atat mai putin timp ramas pt frecat menta si aprofundat tainele bibliotecii carate de noi – aici iar fac referire la materialu’ didactic adicatelea manuscrisele editurii eticheta. Asa ca am restructurat terenu din dotare, am dat cu tesla sa reformatam solu’ ghebos am mai adaugat si niste snopi de stuf sa ne tina de moale sub hoituri si am plantat corturile. 4 la numar. Adica Scobitu + Skinetu = tantric love. Io + Leopardu punket numa dumnezeu stie ce mi-a facut ca io dorm precum buturuga si turcu singur la separe’ cu maiasmele din dotare. Al 4-lea cort era camara. Nu s-a riscat nimeni sa il stanjeneasca pe dom’ Canibal cu “dar nu vrei sa dormi cu noi in cort ca e destul loc ?”. Nooo nici pomeneala. Ne stiam unii pe altii ca pe niste cai breji.

Apoi cam asta a fost cu amenajatu’ azimutului. Dupa care, am creat departe de orice alta posibila sursa de incendiere a perimetrului, vatra de foc. Nu stiu altii cum sunt da nici nu ma stresez sa aflu. Insa, noi, dupa ce ne luam adio de la cele sfinte si ne da cu FATAL ERROR, in urma consumului de cultura etichetistica de elita, nu prea mai avem tragere de inima sa stingem focu si alte dubiosenii de gen. Terminand cu amenajatu’ noii noastre vetre am trecut la activitatile intelectuale: Scobitu si-a tras o nuvela ce avea ca personaj brincipal o blonda buna, mai rece la suflet dar destul de spumoasa, Leopardu’ si-a tras ceva mai filosofic si anume un volum de aforisme rusesti tare de-ti intra in oase precum gerul Siberiei iar eu m-am multumit cu un roman istoric autohton ce imi susura din taina vechilor voievozi moldoveni si ma invita suav la o reverie asupra domnitelor din preajma cotnariului.

Numa ca dragostea, chiar si cea de cultura trece prin stomac. Drept urmare am pus la bataie ratia de prima zi. O anumita presimtire ne-a indemnat sa anticipam lipsa de chef si preaplinul de cultura la care va trebui sa facem fata in prima zi astfel ca nu am mai fi avut posibilitatea, capacitatea, rabdarea, elasticitatea, spunetii cum vreti, necesara pentru a gati. Asa ca niste carnati fripti miseleste cu paine branza si rosii au facut deliciul cinei dupa care ceva mai voiosi am pornit focul de tabara (facut numa din lemne uscate, cum ziceam ne place ca alea verzi sa stea in pamant), si ne-am pus pe aprige discutii literare. Undeva pe la miezul noptii cand luna isi unduia rotunjimile peste talazul molcom al istrului, Scobitu dadu glas maiastru si ne lasaram toropiti de caldura, trotil si cover-urile acapela dupa Tudor Gheorghe. Nimic mai simplu si mai departe de lumea aia mohorata din care am evadat.

Un cer instelat ce parca imi povestea despre o taina inca nestiuta. Un miros imbatator de plante crescute nestingherite in sanul naturii ce parca imi spunea ca sunt acasa. Clipocitul abea perceptibil al Dunarii trecand molcom spre tinuturi inca si mai salbatice. Un glas voinicesc trezind in sufletul meu o chemare de demult si o mana de prieteni adunati langa un foc ce impartea cu darnicie lumina stransa de copaci dupa un rost nestiut inca de noi. Asa am adormit in prima noapte. Sub cerul liber al Deltei mangaiat de razele lunii imbatat de mirosul ierbii si cu sufletul alinat de o vraja…

------------- Va urma ---------------

marți, 27 ianuarie 2009

A SHITLOAD OF BABY

well i am back !!!
i 've promised so here i am
first of all i see that you are not currios to find out about my fucked up childhood and the shit that got me into beeing like i am HONESTLY MAD AS A DOG !!! THAT'S GOOOD !! IT JUST MEANS I AM GOOD TO GO
after metallica was on the edge of celebrity and the british rock age mixed with the american shit (trujillo i still hate you cocksucker mother fucked up fucker) ,after romanians were already tired of hunger and eating the so called "tortion soup" or better "ciorba de torshan de porc" or the delicious "doi la punga " a .k.a. "the petreusi brothers "(if you were not borned and raised in romania you wouldn't understand)came the glorious year of 1982 . here it all began
in 1981 after a coffee and two snagov cigarettes my father looked with hungry eyes at my mother and banged her so hard (sometimes i think too hard ) that she never wanted sex again (considering my father still complains i think she got stuck whith that idea) wel so far so good .nevertheless a humonguos pregnancy resulted in that matter. nine months of labour three seasons and three or four fights after i was out there alone with the general reaction :WHAT THE FUCK!!!! WHAT'S THIS 15 PUONDS CHUNK OF BLUBB!!( the first and the only time i was fat) ok ,then my father beated some doctors some nurses ,some men that stole some matches from him back in 71 some grocery store keepers and (these things repeated in time so i will tell you later about it) I came home . THE mad HATTER was born. i was born at my granny as i like to say . ohhh i remember myself !!! i 've been a pain in the ass of my parrents and especially my bigger brother . wanna know why? i thought you did not but still i will ask : do you know what a tonn is ? well i think in only one year i ate a TONN of apples and biscuits cut pealed and poured into my always hungry mouth as i refused to eat by myself and i had to be fed (my brother still comlains about the work he ,as the older brother, had to do for me) . after that there was only THE SHIT !!!! there were no pampers no fucking wet hankerchiefs no baby sitter to wipe the shit off your much loved baby . there was only the hell of shit an the large thankfull smile from me as i quietly continued to shit my soul away . ohhh and not only that . i had the nasty habbit of walking with a full load away from the designated scraper (my brother) spreadind the smell and not only around the house , doing a better job than any fucked up modern gled spray
all in all i was an eating and shiting machine 15 pouds large at full throtlle. the rest i can't remember . as a matter of facts nothing has changed only some other activities added over the years such as drinking and shiting or better not doing nothing and shiting or better writing a blog post and shiting .................................................................................GOT TO GO!!!!!!!!

SEE YA SHITHEADS!!!!!!!!!!!

This is Balta ! v1.0.0 Alpha

Nu stiu altii cum sunt da nici nu ma stresez sa aflu. Mie cum ar veni imi place in Delta. Nu de ieri nu de acum un an ci de cand eram mic si pescuiam cu undita in galeata pestii prinsi de tata. Si culmea chiar aveam spor.

Drept urmare acest taram ajuns mai nou mitic pt mine, nu de alta dar ducandu-mi existentza intre griurile si betoanele unui oras bolnav de asfaltita cronica si ajungand in Delta doar vara ma simt ca si cand as trece intr-o alta dimensiune, complet atemporala. O dimensiune ce nu are nici cea mai vaga legatura cu stresul, cladirile impozante din sticla, intersectiile blocate, ambalaje aruncate pe jos si cu oamenii grabiti spre munca, gisee de platit taxe, mall-uri, bodegi duhnind a fum si in definitiv spre… moarte.

Povestea mea incepe intr-o dimineata de august. O dimineata calda de vara intr-un oras linistit. E o vorba veche: nicaieri nu-I mai bine ca acasa si tind sa o cred. M-a trezit tata in graba, gen scoala ba ca tre sa pleci in Delta. De cum am deschis ochii m-a izbit iremediabil aroma cafelei. Drept urmare am pornit glont la baie sa imi dau refresh dupa care goana spre sufragerie. Mi-am bagat sub nas o stacana de cafea descantata de Grasu’ apoi am pus mana pe telefon si am sunat la machidon.

EU: Neatza bah te-ai trezit?

EL: Da, ma duc sa ii iau pe ailalti si apoi la tine. Iti dau eu bip cand ajung.

Bon, zis si facut, mi-am verificat iaras rucsacu’ sa fiu sigur ca atat trotilu’ cat si hainele erau la locul lor. Mi-am scos animala(a se citi cainele) la o plimbarica de dimineata apoi am primit bip-ul mult asteptat si am pornit voios spre parcarea unde ma asteptau otravurile adica amicii mei deltomani.

Dupa un schimb reciproc avantajos de amabilitati cum ar fi “neata pulet” sau “ce faci papusa, te-a lasat mata cu golanii in Delta?” am reusit cu chiu cu vai sa ne inghesuim cu tot cu bagaje intr-o masina ce se incapatana sa adaposteasca 5 capsomani dintre care 3 cu gabarit depasit unu cu o constitutie atletico-prajinoasa si fix cel mai pispiriu la volan. Da cum nu am facut si nu facem parte din tagma simandicosilor am zis “sa fie primit” si ne-am asternut la drum. Cap-compas Murighiol. Drumul a durat cam 25 de minute insa intr-o companie asa placuta (concurs de care scotea cele mai mari mizerii - pe scor ) nici nu am realizat trecerea timpului. Si iata-ne ajunsi pe digul de la debarcader. Am descarcat in graba echipamentele sofisticate de adapostire, tracking, speologie, bruiaj anti manele si torpilele anti coca iar apoi, mai cu grija, materialu’ didactic – niste etichete foarte interesante si pline de invataturi tainice care veneau atasate de niste recipiente din sticla/plastic. Pasu’ doi a fost fuga la alimentara comunala – ii zice supermarket acum – dupa hrana si insfarsit, Petre ajuta, plecarea. Nu am zis Petre ajuta asa aiurea-n tramvai. Nu, nu, Petre, adica Nea Petre ne astepta la… sa ii zic salupa sa ne duca pe Istru in jos pe un mal frumos care sa fie pustiu. Nu, nu pustiu in sensu’ ca nu ar avea flora si fauna ci in sensu ca noi aia 5 trebuia sa fim singurele exemplare de homo sapiens sapiens din acel habitat. Nu stiu cat a durat pana sa ajungem la locul ce avea sa fie tabara noastra pt o saptamana caci deja simteam mirosul Deltei si ma cuprinsese acea stare de “This is balta” asa cum avea Scobitu sa o sintetizeze mai tarziu.

------- Va urma --------

New Author

We have again a new author. His name is Talmacu. I hope he will write something, not like the other authors I have here.

luni, 26 ianuarie 2009

Baza Unu and "This is Balta!!!"

As many of you probably know, we, the collective of the Baza Unu group, gather in the summer to spend a few days in the gourgeous habitat called Danube Delta. The hardest thing to do is gathering other people for the trip except the already ready 5 "Baza Unu".

In the year 2007 we were 5 and later joined us another 2. Catalin and Sorina. I don't have pictures with them.
We gather and we go to Murighiol this is the beginning. In Murighiol Nea Petre is already waiting for us. Two guys remain to load the boat with the tents, backpacks and stuff and the others go to buy stuff to eat.
Things are done. Here we go!

This is Nea Petre. Long live Nea Petre!!!
The Muflon in the back is Radu the Lotcar Master (a very experienced Lotcar).
After around 20 minutes of we arrive at the spot. Magnificent. We had all conditions. Sun, water, booze, friends. And one chick. Stelian...you sexual freak. They made long baths in the Danube as I stood on the shore gathering swet in my favourite shirt called "The Favourite". I must say that I wore the shirt for a number of days until I, even I couldn't stand the smell of my own fluids.
We angled standing on the shore not giving a damn about other things except what we cook and drink.


Lovinelu floating like a fucking morning wood fairy with the fucking wood. Me with the fucking fish with big lips. The Leopard resting from last night's orgy.Talmaci doing what he can do best...fucking eating with the moronical hat. The Muflon fucking looking as the crayfish is fucking biting his fingers.
You had to be there to see Catalin trying to catch crayfish with his pastic bag on his hand not to injure himself.
The result of the crayfish hunt was this. A royal feast with boiled crayfish and garlic sauce.


The fucking crayfish. Me making the fucking garlic sauce and Muflonu picking the fucking boiled crayfish from the "ceaun". The fucking fucker waiting to fucking eat. The fucking fire-teaser making the mamaliga or as you fucking foreigners do say maize porridge (no fun). And the fucking royal dinner.


I might add the delicious chickens roasted in our oven (many thanks to Radu) (and many thanks to Talmaci who prepared them in his specific dacian ways)


The Muflon and the Petarda trying to rape the fucking chiken before we cook it. Talmaci doing his fucking pagan rituals before he cooked the fucking raped chicken.
The rest of the time we enjoyed ourselves doing almost nothing.


Take a look at Talmaci as he was trying to babble something fucking drunk ass. Muflonu passed drunk dead as he was feelling a little bad.Just a little. The fucking stranded whale...Just roasting in the sun. Or sitting like a freshly raped skinhead.
I will come back with pictures and more stories. Or someone will. The Mad Hatter or the TheAnti or Talmaci or Lovin or Crazy.

joi, 22 ianuarie 2009

INTRODUUUUCIIIING ........MEEEEEEE!!!!!!!!!!

yes ,i am here!
the ones who know me probably wondered when was i going to crank their heads with my ideas , my way of life , my philosophy on this blog . well.... sorry but i am not going to do that !
you lucky bastards ! you carried off this time !
as a matter of fact i 'm gonna do something better and bore your brains away from everything that maturity brings with it and that is exactly ideas ,philosophy ,ethics, society and all the stuff that cluggs your mind and sometimes makes you judge wrong. to make a long story short i will try ,at least , to give you fragments ,as in stories, of my childhood with all the juice it contained .
yes you will read about my granmother and her pig , YES you will read about Palade, yes you will of course read about many other of witch some of you already know. and because i still consider myself a child ...........................you know the rest
well that's it for today



THIS WILL BE MY RETRIBUTION !!!

Attention Attention

Silence please!!! We have another author on Photobloggers. I hope this is a good sign. I'll let him introduce himself.

marți, 20 ianuarie 2009

Societatea Ornitologica Romana

preluare de pe pagina Societatii Ornitologice Romane

19.01.2008: Societatea Ornitologică Română a primit informaţii şi dovezi (fotografii) în legătură cu desfăşurarea în mod repetat la începutul acestui an pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a unor acţiuni ilegale de vânătoare.

Astfel, în perioada 2 - 9 ianuarie 2009 au fost găsite (de domnul Iliuţă Goean, reprezentant al Asociaţiei „Una e natura”) în Delta Dunării, zona Uzlina mai multe păsări moarte sau rănite. Au fost observaţi doi pelicani creţi (Pelecanus crispus) morţi şi doi răniţi, unul dintre ei fiind preluat de către ARBDD, doi cormorani mici (Phalacrocorax pygmaeus) şi o lebădă (Cygnus sp.) moartă şi una rănită (de asemenea preluată de ARBDD). Toate aceste păsări sunt exemplare aparţinând unor specii strict protejate la care vânătoarea este interzisă conform legislaţiei în vigoare. În acelaşi timp uşurinţa cu care aceste păsări pot fi identificate şi numărul mare de exemplare împuşcate şi rănite exclud presupunerea împuşcării lor accidentale.

Împuşcarea acestor păsări reprezintă un caz extrem de grav de încălcarea a legislaţiei, toate cele trei specii fiind strict protejate conform legilor româneşti şi internaţionale. Este inadmisibil ca aceste păsări să poată fi ucise fără milă tocmai într-o zonă a cărui statut special de protecţie a fost instituit datorită lor, Delta Dunării fiind declarată Rezervaţie a Biosferei, sit Ramsar (Zonă Umedă de Importanţă Internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă) şi sit Natura 2000 (Arie de Protecţie Specială Avifaunistică). Pelicanul creţ este o specie „Monument al Naturii”, catalogat ca fiind „vulnerabil” (statut de conservare conform criteriilor IUCN). Populaţia din România, una dintre cele mai importante din Europa, a fost estimată la cca. 400 de perechi cuibăritoare, şi în aceste condiţii 4 exemplare au fost ucise în prima săptămână a acestui an. Cormoranul mic este de asemenea o specie strict protejată, în România cuibărind peste jumătate din populaţia mondială. Aceste specii sunt menţionate în anexa 3 a OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, iar uciderea lor constituie infracţiune conform legislaţiei în vigoare.

Societatea Ornitologică Română doreşte, pe această cale, să îşi exprime indignarea şi opoziţia faţă de modul în care se desfăşoară vânătoarea pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Aceste fapte ilicite, cu autori care de cele mai multe ori rămân necunoscuţi, au loc periodic în RBDD şi constituie un atac direct asupra biodiversităţii care îi conferă valoare şi unicitate. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării are responsabilitatea de a implementa legislaţia în vigoare, scopul final fiind protecţia patrimoniului natural al Deltei Dunării. Societatea Ornitologică Română a sesizat Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Garda de Mediu, Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea, Ministerul Mediului şi AJVPS Tulcea. Toate acestea sunt autorităţile în măsură să găsească şi să sancţioneze vinovaţii.

Foto: Mircea Bezergheanu





Foto: Despinel Dragomir

luni, 19 ianuarie 2009

Scrisoare de la un autor necunoscut

Sunt Edi, am 26 de ani, locuiesc in Tulcea, am o perehce de blugi bleu, un tricou gri si o bluza albastra, stau la Bar Istru, beau o cafea, el e noul meu prieten Raspopitu cu care inca nu am multe lucruri in comun , am avut niste chestii naspa in viata, sunt relativ singuratic. Imi voi bea cafeaua, voi plati cumsecade, daca iti place de mine voi zambi politicos si atat in urmatoarele 12 luni. Nu voi incerca sa EXTRAG nici o telenovela din nimic , nu voi refuza doar voi zambi politicos si nu voi discuta despre orice cristina georgeta anca suzana nicoleta care s-ar arata interesata de mine. Imi voi vedea de viata cu prietenii/familia si dupa 12 luni voi trage linia cu ce s-a intamplat.
Ca Lovin.

Shades of Light - Call of the Duul


 
Shades of Light - Call of the Duul
  Asculta  mai multe  audio   diverse

COUNT ILHAN INTRDUCING THE MONUMENTAL EFFECT!

Shades of Light
Call of the Duul
Guitar: Count Ilhan
Music: Count Ilhan
Genre: Atmospheric Psychedelic Intrumental Doom Metal
Label: Damien Rec.
Producer: Edward the Horrible

Shades of Light


 
Shades of Light - Beneath, Above, and Beyond
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Shades of Light
Beneath, Above, and Beyond
Guitar: Count Ilhan
Music: Count Ilhan
Genre: Atmospheric Psychedelic Instrumental Doom Metal
Label: Damien Rec.
Producer: Edward the Horrible

joi, 15 ianuarie 2009

miercuri, 14 ianuarie 2009

Summer pictures from Dorna




That's it dudes. Now I see how beautiful these pictures are, the colores, the scenery. Contrast. What are you going to do... Nothing, just wait for the summer.


Nero the Dog



This is Nero. He is a dog. He is old. He tolerates me. I know it. He knows it. I like him and I respect him. Last time I saw him, his leg was injured a bit. I don't know why. Maybe he stepped wrong or Catalina the Horse hit him with her leg. I like to think that he was injured in a fight with a pack of wolves.


I like him. I hope I will gain his respect. I hope he will like me too.




luni, 12 ianuarie 2009

Promise


I promised to come back with pictures. So I did.
















































FLANCO sucks ass

I went to FLANCO to buy a Playstation 2 console. There was only one such product at which the security guy of the store and the sales man were playing FIFA. "Hi!" I say to the salesman. "Hi!" he says in return, continuing playing the game and scoring a goal against the security guy. "Aaaahh drats!" says the security guy. They continued to play. "I would like to buy a Playstation 2." I say, not knowing that the one at which they were playing was the only one in their store. A few seconds pass in the sound of pushed buttons. The salesman scores another goal. Then looks at me and he asks me which one I want. The one with Ferrari Tournament or the one with FIFA on it. I choose Ferrari Tournament. Then he started running to the store room. Minutes pass. He returns to take a cd box on which, I presume, he had the game installed. Then he runs again to the store room. I was standing in the middle of the store. Then he runs from the store room to another room across the store. He says nothing. Then a lady salesman goes after him. She starts running also. She comes out of the room and says to me that they can't find the box.
She runs to the room again. I become confused and irritated. Minutes pass. I go to the store manager and ask him what is taking so long. He puts his phone to his ear and walks away. I become more confused and more irritated. Two customers enter the store. The lady salesman gets out from the room and ask them what they want. It's easy. A set of speakers. Pac pac. They succeed buying the set of speakers. I am calm. The lady salesman looks at me. I look at her. I walk out of the store. FLANCO sucks ass. I bet that DOMO has better service.

miercuri, 7 ianuarie 2009

I'm back

Ok. First thing first. Christmas. I am Muslim. I don't have Christmases. But for the last 7 years it's been a tradition for me to accompany my Christian friends with my guitar on Christmas day while they exercise their caroling tradition. In addition to that, this year I impersonated Santa Clause with full accessories and stuff without the reindeers and sleigh for three little girls: Alexia, Mariuca and Oana, and of course, their mothers. Muhahahahahaahah. I promise to come back with pictures.
Than I went to a village near Vatra Dornei called Dorna Arini. That's where my girlfriend's parents live. I have to say that they live 6 or 7 km outside the village between Varful Sarului and Piatra Taieturii. Awesome view. Magnificent. 1500 altitude. I was there for almost a week. I regret coming back to town. I want to return there as quickly as possible. I promise to come back with pictures. Sad.