This is Balta ! Episodul 3

Ziua Doi partea intai - Cujba si racii

Suna alarma… ce ma-sa? Belesc un ochi in cautarea gagetului imputit care se incapataneaza sa imi fure una ditre placerile vietii. O secunda de stupefactie – ba sunt in cort, deci in Delta. Moamaaaaaa. Ies din sacu’ de dormit cu scopul de a-mi cauta mizeria de zornaitoare. Dau de ea si ii inchid pliscu’. Il deschid, caci era inchis(da stiu ca am schimat genu’ da acu ma refer la gaget ca fiind mobil deci e masculin) dezactivez alarma si il inchid la loc. Pt astia care nu stiti mobilele detin capacitatea de a te trezi din somn chiar daca sunt inchise caci alarma functioneaza si cand sunt turned off.

Asa. Ies din cort usurel pe branci ca nu ma grabea nimeni. Dau o flegma cu jeleurile adunate in timpu’ noptii si ma clatesc cu un gat de trotil. Nu ca n-as avea periuta si pasta de dinti da cum nu mi-am propus sa ma sarut cu nimeni merge sa imi dezinfectez cavitatea bucala si cu o cinzeaca de 40 de grade. Ce, va ganditi ca nu e igienic si ca vai doamne, cum pot sa nu ma spal pe dinti? Muahahah alcoolu e mai bun distrugator de bacterii decat pasta de dinti asta unu, doi, intre 4 animale de aceeasi teapa ca si mine nu mai am de ce sa imi fac procese de constiinta pe tema dezodorizarii. Nu de alta da la cate bai in Dunare faceam pe zi eram mai curat decat dupa 3 ore de functionat prin orasu ala imputzit in care traiesc.

Cum ziceam, ma clatesc constiincios cu trotil apoi ma duc pe mal adica 5 pasi mai incolo si imi clatesc mopsu (adica mecla) cu 3 pumnisori de apa. Dupa care ceva mai inviorat trag niste aer in piept si imi iau refresh instant. Ahh cat de fain e aeru’ de Delta…

Ma uit putin in jur si descopar ca m-am trezit ultimu’. Nu-i bai ca doar nu aveam program. Toate cele 4 otravuri stateau pe mal ca ciorile-n par la cafeluta de dimineata. Va dati seama acum ce bucurie m-a trosnit cand mi-am dat seama ca e cafea. Ce, va ganditi ca mi-am luat teapa, ca poate nu imi lasasera si mie? No, la noi treaba sta asa: care se scoala primu’ si are chef pune de cafea. Adica in cazul de fata Leopardu’ cafegiu notoriu isi daduse primu’ dintre noi Log In. Drept urmare a luat frumusel recipientu de cafea – a se citi ceaunu’ bun la toate – la afundat vartos in balta si l-a pus pe foc. Pe urma a continuat procesul tehnologic de obtinere a licorii amarui dupa cum stiti si voi. Ceea ce nu stiti insa e ca nu poate fi comparat gustul de cafea facuta in ceaun la foc de lemne cu apa din Dunare cu gustu’ cafelei de la filtru, tonomat, sau espresor. No, revenind, mi-am tras o stacana de cafea descantata de amicu’ Leopard si m-am dus si io sa ma asez ca besnita pe mal. Ceasu era 9 sau 10 nu mai stiu exact tot ce imi amintesc este ca era inca umbra de la salcia NOASTRA, iar pamantul era racoros si imbia la stat degeaba. Prima juma’ de ora am petrecut-o in tacere, fiecare cu propriile ganduri - da si noi ne miram da uneori ne mai izbeste si indeletnicirea asta, ganditu – mai prestam cate un drum inspre recipientu’ de la foc sa ne mai umplem canile cu cafea dar cam atat. Dupa ce ne-a trecut pasa asta proasta cu ganditu’ am inceput sa ne organizam: Skinetu s-a asezat in hamac usurel si cu grija sa nu se boteasca. Turcu si-a azvarlit o lanseta la misto sa se inteleaga cum ca el ar pescui. Leopardu s-a asezat tacticos la umbra unui plop, nu de alta da deja incepea sa fie cam cald pe mal. Io m-am apucat de montat o lanseta, caci si io voiam sa ma fac ca pescuiesc, iar Scobitu a luat lopatica de campanie si s-a apucat sa efectueze o sfanta cujba.
Pt cei ce nu stiu cujba s-ar descrie cam asa: O, sa ii zicem galerie, sapata in mal de aproximativ 1,5 metri cu doua gauri deasupra. Una pt pus ceaunu, ailalta pt fum. Se introduc lemnele in galeria respectiva si se aprind. Astfel se obtine un cuptor de pamant intr-un mod simplu si eficace. Si poate concura cu scces la categoria cea mai tare chestie la care sa gatesti.

Dupa juma de ora de copt la soare cu bata-n balta am simtit si eu nevoia de ceva miscare asa ca l-am schimbat pe Scobitu la lopata. Nu pt mult timp da am ajutat si io intr-u catva. Cand cujba a fost gata, Scobitu, a stropit-o cu un ceaun de apa si apoi am adus lemne sa o uscam. Astfel lutul s-a facut sticlos aducand intr-u catva cu caramida refractara. Booon cum ziua era in fapt a urmat sesiunea de balaceala da numa pt mine, Skinetu’ si Scobitu ca gogomanii ailalti doi nu stiu sa innoate muahaha. Si cum dupa dixtractie te pocneste foamea, am stat si ne-am gandit la meniul zilei. Cina o calculasem, adicatelea pui la cujba. Cu pranzul nu prea o dovedeam. Insa, Scobitu a venit cu schema 16. Zice:

Scobitu: Ba hai sa mancam raci
Eu: Pai ne ia dracu pana ii prindem
El: Ba esti prost
Eu: Se poate, da imi e foame
Scobitu: Pai stai sa iti arat

Ba deci va zic eu lotcaru asta Abstract m-a uimit de cateva ori la lectia de metode de supravietuire in Delta. Acestea fiind zise, vine Don Scobitoo cu ceaunu plin de zat de cafea il clateste frumos in balta apoi il asaza pe mal si imi zice: “Eu arunc racii pe mal si tu ii pui in ceaun”. Zis si facut. Intra barbosu’ in apa pana la umeri si scotoceste ceva in mal. Zbang arunca un rac. Eu, stupefactie va dati seama. Trec 10 secunde, zbang alt rac. Pasamite avea lotcaru un skill aparte. Ce facea omu’ ? Pai cauta gaurile din mal unde isi duceau racii existenta. Introducea un deget astfel incat crustaceul sa se simta in primejdie si sa agate cu clestii. Dupa care ii tragea frumos afara ii desprindea de pe deget si gata.

Drept urmare operatiunea de recoltare a durat cam juma de ceas. Prada a fost extrem de bogata astfel ca dupa asa o munca lotcaru si-a tras o eticheta din biblioteca si sa-a pus temeinic pe “citit”, era dreptu lui sa se relaxeze dupa ce si-a zdrelit dejtele in clestii mustaciosilor. Manati de foame eu si Turcu ne-am apucat sa pregatim masa. Adica sa facem mujdeiul.

Nu stiu altii cum sunt da nici nu ma stresez sa aflu. Noi insa suntem mari consumatori de MUJDEI. Nu, nu de feliute de usturoi bagate in otet sau pisate cu smantana sa dracu mai stie cum il fac astia prin alte parti. Nu, tati, la noi mujediu se face cu usturoi sare si ulei astfel ca rezultatul final este o pasta alba, cremoasa si al dracu de iute. Intre timp besnita Skineto-pocnita si-a mutat hoitu din hamac inspre cujba. Treaba e ca semi-moldoveanu’ asta are skill la facut mamaliga. Si sincer sa fiu cred ca ii place sa amestece cu facaletu in ceaun muahahaha. Cu chiu cu vai pranzu era gata. Ne-am asezat toti precum hultannii la masa si am inceput operatiunea Trosnitu’ din Falci. Bai nene da vreau sa spun ca mergeau racii aia cu mamaliga si usturoi de ziceai ca nu-I adevarat.

Daca mi-a placut ceva la mersu in delta cu otravurile mai mult decat compania lor asta a fost mancarea nu am dus lipsa ba mai mult a fost destula si foarte gustoasa. Ma si cum stateam noi si desprindeam cojile de raci, le decojam de ambalaju’ cartilaginos pt ale muia in mujdei se aude o voce suava si rugatoare:
- Stelian, Stelian, nu arunca carcasele Stelian

Cine credeti ca era? Amicu’ meu Skinetu. Kekistu nu se multumea cu cozile si clestii racilor, noo, el manca si matzaraia din dotarea fostei vietuitoare. Cica acolo sub carcasa racu’ are mai multa grasime. Io-s de acord numa ca atzele si restu de fluide tot acolo le are si parca nu m-as risca asa. Una peste alta a fost o masa pe cinste. Dupa care, ce credeti? Ne-am apucat de frunzarit etichete. Io aveam cadou de la tata un rachiu de mere de ala bun si parfumat si abia asteptam sa ii dau cep si insfarsit venise momentu’ am lucrat la el pana spre amurg intre doua balaceli si o sticla de bere. Pardon un volum din autoru’ preferat al lui Scobitu’ – S(koll)andra (golden)Brau.n
Apoi a venit apelul de seara urmat de operatiunea stransu’ lemnelor da asta in episodul viitor.

----------va urma--------