Bad, bad boys

Sunt un tip jucăuş. Am 118 kile. Vineri am fost să-l văd pe nepotă-miu cu ocazia sărbătoririi botezului. Evident, ne-am jucat. Nepotă-miu are 5 ani şi este dus cu pluta. După ce m-a luat frumos de mână şi m-a dus în grădină, m-a pus să stau într-un loc, el s-a dus în locul unde până acum o săptămână creşteau zeci de lalele, care mai de care mai colorate. Evident, nu mai era nicio lalea. Le călcase omu' în picioare într-un exces de dragoste pentru flori (uneori îl mai apucă aşa un simţ al frumosului şi se apucă să miroasă flori să se uite la ele după care, tot din prea multă dragoste, le nimiceşte, ce mai un artist genial în viaţă, ce ştim noi). Odată ajuns în locul cu pricina, nepotul îmi spune să iau bulgări de pământ de pe jos şi să arunc în el că ne jucăm de-a bombele. Zic, frateeeee super tare, de unde ştia nepotă-miu că şi eu mă jucam de-a bombele când eram mic? (Când eram mic, dar am continuat obiceiul până la o vârstă destul de înaintată, din câte zic unii, ieşeam în fugă din casă doar în chiloţi şi mă tăvăleam pe pământ după care mă ascundeam în vie şi aruncam în ai mei cu bombiţe din pământ) Şi uite aşa ne-am jucat vineri şi sâmbătă.