Vine vremea

Dupa cum bine spunea Tudor Gheorghe:"Vine-o vreme, vine-o vama".
Ei bine, vama mea a venit.
Vama mea va insemna schimbare.
Vremea de acum cativa ani, cand am inceput sa analizez lucrurile, de ce se intampla unele lucruri, analizarea comportamentului celor din jur si nu analiza propriei persoane, a pus stapanire pe mine si a inceput sa-mi guverneze viata. Incetul cu incetul am ajuns sa acuz pe altii. Am inceput sa creez situatii prin care sa ma descarc de problemele. Era un mod mai comfortabil de a face fata problemelor mele.
Schimbare.
Mi-o doresc foarte mult. Daca nu ma voi schimba acum, nu ma voi schimba niciodata. Trebuie sa realizez odata si pentru totdeauna ca trebuie sa am incredere in oamenii care tin la mine. Pentru ca ei chiar tin la mine. De ce trebuie sa le fac rau?
Consider ca am mintit pana acum.
Am mintit ca sa imi uit problemele. M-am folosit intr-un mod foarte urat de oameni pentru a putea uita de aceste probleme. Aceste probleme sunt de fapt neincredeera in mine.
De ce nu am incredere in mine?
Sunt bine asa. Am doua maini, un cap, doua picioare. Nici prea urat nu sunt. Nici prea prost nu sunt. Adica da, eram prost ca imi lasam fricile sa ma copleseasca. Muncesc. Imi fac treaba bine. Am unde sa locuiesc. Parintii ma iubesc. Prietenii tin la mine. Toate prietenele, in afara de una (A.R.), m-au iubit. De ce dracu sa nu am incredere in mine? Sunt prea prost.

In fine. Nu vreau ca acest post sa fie considerat ca o plangere de mila.
Acest post este o promisiune.
Nu am fost niciodata mai deschis ca acum, in fata nimanui. Trist este ca am ales acest mijloc.