Burghezul Gentilom

Am fost la teatru zic. Vinerea trecută la Teatrul Naţional. Noroc cu Perverseverentu că a luat ultimele bilete disponibile. Aşa.
Ajung în faţă la tnb la 6 jumate piesa începea la 7. Aştept să ne adunăm toţi. Fumez. Niciun coş de gunoi. Îmi este ruşine că arunc mucul de ţigare pe jos în faţa intrării tnb-ului dar asta este. Niciun coş amărât de gunoi zic. Vin toţi, intrăm. Îmi ocup locul. Habar nu aveam ce-i cu piesa asta. Nu ştiam cine joacă, nu ştiam regia, nu ştiam despre ce-i vorba, de fapt a trebuit să întreb când m-am aşezat pe scaun cum se cheamă piesa că uitasem. Burghezul Gentilom. What the F...!uck zic. Burghezul Gentilom !? Începe. Pe scenă văd nişte balerini. Zic în sinea mea că am dat peste o piesă din aia modernă cu dans, nu o să înţeleg nimic pun pariu. Decor somptuos, agitaţie pe scenă, începe de-a binelea. Apare pe scenă unu în treling cu adidaşi şi cu şapcă. Mă chiorăsc să văd cine e din ultimu rând de la balcon zic, ultimu rând. Fratello, e Victor Rebengiuc!!! Gen pe ceas o să fie mişto îmi zic în sinea mea. De restul actorilor nici nu mai zic, că nu merită. Eram bucuros că-l văd pe Rebengiuc la teatru. Mă şi spectacolu începe promiţător. Un profesor de dans şi unul de muzică fac nişte reprezentaţii pentru Jurdănescu (Rebengiuc) care vroia să impresioneze pe o dameză contesă, baronesă, pasca mă-sii că nu mai ştiu ce era. Instrumentaţia, corul şi dansul de la început au fost superbe. Am zis că aşa o să fie tot show-ul. Mă bucur în sinea mea. Se termină corul, instrumentaţia şi dansul. Încep să vorbească, să se desfăşoare firul. Glume bunicele. Se termină partea întăi. Zic per total a fost bine mai ales că l-am văzut pe Rebengiuc. Începe partea a doua. Vine contesa. Sau ce era. Ei bine de aici încolo piesa este de tot căcatul deşi l-am văzut pe Rebengiuc. Mese care dansează. Fiul sultanului din Tâmpekistan care era de fapt un amărât de student la arte plastice care vroia să se însoare cu fata lu Jurdănescu da Jurdănescu nu vroia aşa că s-a deghizat în fiu lu sultanu din Tâmpekistan că ăsta Jurdănescu adică Rebengiuc vroia un ginere mai de doamne ajută, cineva din diplomaţie, un om politic măcar. Fiu lui sultanu îl face şi pe Jurdănescu nu mai ştiu ce maharaj cur laci, ăsta o ia razna. Nu mai înţelegi nimic dar l-am văzut pe Rebengiuc. Iar dans, sărituri, balet, malet. Ăştia se demască singuri la sfârşit. Jurdănescu e nebun. Şi se termină. L-am văzut pe Rebengiuc. Am plecat să mâncăm.