blogspot visitor counter

vineri, 29 iulie 2011

Elif Safak (7)

După câteva minute, Ella se aşeză în şezlongul de pe verandă. Un apus portocaliu spre roşu se apropia cu repeziciune de cerul Northamptonului. Aşa de aproape era cerul, încât l-ar fi putut atinge dacă ar fi întins mâna. În mintea ei era o linişte totală din cauza agitaţiei. Nici plata cărţilor de credit, nici dereglările alimentare ale lui Orly şi regimurile ei obsesive, nici situaţia proastă a lui Avi, de la şcoală, nici mătuşa Esther şi nenorocitele ei checuri mozaic, nici starea şubredă de sănătate a lui Gölge, nici planurile neaşteptate de căsătorie ale Jeannettei, nici faptul că soţul ei o înşela de ani de zile...Luă toate grijile care o preocupau în mod normal, le aruncă în cutii mici şi le puse un lacăt.
Având starea asta de spirit, Ella cântări luând în mână textul primit de la editura RBT. Hârtiile perforate cu grijă, puse într-un dosar transparent. Titlul romanului era scris pe prima pagină cu cerneală indigo:

LEGEA DRAGOSTEI

Ellei i se spusese că nu se ştia nimic despre scriitor. Cică era un mod ciudat care trăia în Olanda. Numele A. Z. Zahara. Drepturile de autor nu aparţineau agenţiei lui. Trimise prin poştă, din Amsterdam, romanul de trei sute de pagini scrise de mână. Trimise şi o carte poştală.
Pe partea din faţă a cărţii poştale erau câmpuri de lalele mov, galbene, roz care îţi bucurau privirea, iar pe partea din spate era scrisă o notă, cu o caligrafie delicată:

Stimate editor,
Vă trimit aceste rânduri din Amsterdam. Dar povestea ataşată are loc în Anatolia, în Konya, pe la 1300. Dar, sincer cred că povestea asta este îndepărtată de diferenţele temporale, geografice şi culturale. Este universală.
Sper că veţi avea timp să citiţi acest roman istoric şi mistic care are ca subiect prietenia fără de seamăn dintre impulsivul derviş de Kalenderi Şems-i Tebrizı şi cel mai mare poet al lumii islamice, cel mai cunoscut adept al sufismului şi cauza unor minuni, Rumi. Cu această urare, vă trimit LEGEA DRAGOSTEI.

Scopul să vă fie dragostea, iar dragostea să vă fie eternă,

Cu respect,
A. Z. Zahara

Ella ghici că atenţia editorului a fost atrasă de cartea asta poştală ciudată. Dar Steve era un om ocupat. Nu avea timp pentru romanele unor autori amatori. Din cauza asta trebuie să-i fi dat pachetul care a venit, asistentei sale, Michelle. De fapt, timpul lui Michelle era mai preţios şi mai limitat. Iar ea pasă romanul asistentei ei. Astfel, Legea Dragostei ajunse în mâinile Ellei, din mână în mână. Era datoria ei să citească cartea şi să facă un raport cuprinzător.
De unde să ştie Ella că nu era un astfel de roman? De unde să ştie că această carte îi va schimba tot cursul vieţii? Că i se va rescrie viaţa citind, rând cu rând, Legea Dragostei.
Deschise prima pagină. Găsi câteva informaţii despre autor.

A. Z. Zahara, atunci când nu călătoreşte în lume, locuieşte în Amsterdam, cu prietenii, cărţile, pisicile şi broaştele ţestoase. Era primul şi ultimul lui roman. Scriitorul, care nu avea vreo năzuinţă să devină romancier, a scris cartea numai din dragostea şi respectul pentru Rumi şi soarele lui iubit Şems-i Tebrizî.

Privirea Ellei alunecă pe următorul rând. Găsi pe pagină un cuvânt cunoscut.

Pentru că oricât de mult ar susţine unii contrariul, dragostea azi e, mâine nu e, nu e diferită de un sentiment drăguţ.  

Ella rămase cu gura căscată de uimire. Bine, dar astea erau cuvintele ei. Ba chiar sunt exact cuvintele pe care i le-a spus fetei ei, mai devreme, în bucătărie!
Rămase blocată într-o bănuială absurdă. Parcă era urmărită de un ochi din vreun colţ ascuns al universului. Se înfioră.

De fapt, secolul 21 nu este atât de diferit de secolul 13. Istoria fiecărui secol ar trebui trecut în cărţi astfel: dispute religioase fără egal, ciocniri culturale, prejudecăţi şi concepţii greşite; neîncredere care contaminează totul, nesiguranţa, îngrijorare şi violenţă; neliniştea condiţionată simţită la celălalt. Vremuri amestecate. În aşa vremuri, dragostea nu este un cuvânt gingaş, ci o busolă.
Într-o lume în care nimeni nu are timp pentru fineţurile dragostei, „legea dragostei” capătă o valoare şi mai mare.

Un vânt rece bătu înspre Ella şi ridică în aer frunzele uscate de pe verandă, împrăştiindu-le   
peste tot. Soarele se închise spre apus. Se sfârşi veselia şi căldura cerului.

Pentru că dragostea este însăşi esenţa vieţii, chiar scopul acesteia. După cum ne aminteşte Mevlâna, când vine ziua, dragostea îi prinde puternic pe toţi, pe cei care fug de ea în locuri îndepărtate, chiar şi pe cei care folosesc cuvântul „romantic” ca pe o învinuire.

Cu privirea ţintuită pe pagină, cu buza de jos puţin lăsată, Ella rămase pe loc, puţin aplecată. Chiar ea era cea descrisă aici! Dacă pe pagina pe care o citi era scris: „Dragostea îi prinde pe toţi, chiar şi pe casnica, mamă a trei copii, pe nume Ella Rubinstein, din împrejurimile Bostonului”, ar fi fost şocată la fel de mult. O voce interioară îi şopti să pună dosarul într-un colţ şi să o sune pe Michelle să-i spună că nu va citi cartea asta ciudată.
Dar, după scurtă ezitare, după un oftat adânc, întoarse pagina şi astfel, într-o noapte caldă de mai, începu să citească romanul unei lumi despre care nu ştia nimic, al unui scriitor căruia nici măcar numele nu i-l ştia.

5 comentarii:

baga comment