blogspot visitor counter

marți, 23 iunie 2009

Despre existentialism

”Existenta precede esenta”.
Din punctul de vedere al existentialismului fiecare individ este propria sa creatie. Practic, TU esti cel pe care il creezi.
Si eu care ma gandeam ca mi-ar placea sa am 1.85 m inaltime, dar …

Primul pe care il voi introduce aici este Hegel. Potrivit acestuia unica imagine reala a vietii poate fi perceputa doar privind din exterior.
Existenta cuiva nu este strict determinata de o situatie anume. Nu te afli in locul X deoarece, sa spunem, datorita circumstantelor a, b, c te afli in locul X. Te afli in locul X deoarece trebuie sa te afli undeva.

Stau si ma gandesc in cazul acesta, daca sa presupunem reusesc sa intru in seiful unei banci si sunt prins de politie as putea oare sa imi justific prezenta acolo in sensul ca ma aflu acolo ca sa nu ma aflu nicaieri?
Banuiesc ca in ciuda unui astfel de raspuns filozofic as fi arestat. Pacat! Dar oare cum ar fi daca toti politistii ar fi existentialisti?

O alta idee interesanta a lui Hegel este aceea ca istoria este desfasurarea in timp a ”spiritului absolut”. Astfel spiritul unei epoci isi genereaza propria antiteza, iar ciocnirea celor doua da nastere unei noi sinteze. Avem astfel urmatorul circiut: teza – antiteza – sinteza – teza.
Acum cred ca inteleg! Anii 90 au fost dominati de muzica rock. Aceasta a produs o reactie de antiteza, si asa a aparut in Romania fenomenul numit ”manele”. Cele doua perioade se ciocnesc si dau nastere unei sinteze. La naiba, asa cred ca au aparut manelistii cu tricouri cu inscriptia ”Rebel” sau manelistii cu creasta, cu parul lung sau facut tepi.

Daca tot ne aflam la teze si antiteze hai sa fac referire la Kierkegaard. Mie imi pare ca fata de Hegel se situeaza pe o pozitie de aniteza. Daca Hegel considera ca a iesit afara din istorie si priveste ”totul” dintr-un punct de vedere transcendent pe care il numenste ”Absolut”, Kierkegaard se intreaba:
”Ce importanta are faptul ca totul e bine in Absolut?”
”Eu sunt un individ. Cui ii pasa cat de idilic e vazut totul de sus? Eu ma aflu aici, in lumea finita si sunt nelinistit. Eu sunt prada disperarii. EU. Si ce daca universul merge mai departe in mod ineluctabil? La urma urmei, ameninta sa treaca peste mine.”

In acest moment sunt convins. Politistii care m-ar prinde in seiful bancii sunt de fapt adepti infocati ai lui Kierkegaard.

Sinteza o reprezinta Jean Paul Sartre. Acesta preia ideea izolarii individuale de la Kierkegaard si o combina cu implicatiile asupra libertatii si responsabilitatii umane. ”Existenta precede esenta” – prin aceasta Sartre dorea sa spuna ca fiintele umane nu au o esenta predeterminata.
Da! Eu nu sunt o masa care nu poate actiona asupra ei. Eu sunt un individ. Pot sa ma schimb, sa ma modelez cum doresc. Nu sunt predeterminat, sunt mereu liber sa ma reinventez.

----- Weeeeeeee!!!!! Sunt elicopter!!!!! --------
Hayek cred ca m-ar bate daca m-ar auzi spunand asta.

Parca nu am chef sa vorbesc despre Heidegger. Nu am chef sa vorbesc despre moarte. Heidegger afirma ca existenta umana este orientata catre moarte. Ce ciudat … Eu chiar ma credeam nemuritor! Am tot vazut oameni morti, naivul din mine credea ca asta e starea lor initiala si ca eu sunt diferit.

Imi tot suna acum in minte campaniile de constientizare publica de la TV:
- ”Nu fuma! Fumatul ucide!”
Frate, sunt fumator iar daca ma iau dupa astia sunt pur heideggerian. Doar el spunea ca traiul in umbra mortii nu este doar curajos; este unicul mod autentic de a trai, fiindca sfarsitul poate veni oricand.

Opa! Stai asa ca nu e bine. Daca trec strada si am calca masina?
Fac un grup de protest sa interzica masinile. Dar daca se strang multi omani la protest si din imbulzeala ma calca in picioare si mor?
Ciudat, am muzica data pe shuffle, si intamplator sau nu in acest moment ascult Mad Caddies cu melodia ”Last Breath” …

7 comentarii:

  1. Nu stiu cum suntet voi, dar eu imi pun intotdeauna intrebari. Stiu ca voi fi incadrat intr-un curent prin ceea ce zic aici, dar refuz asa ceva, pentru ca niciuna nu-mi raspunde la intrebare. Momentan. tu esti cel pe care il creezi. pornim de la asta.
    Cum il creezi? Tu nu esti alterat de ideile altora? Oi fi tu Dumnezeu...Si nu stiu eu. Cum poti fi un individ, fara a fi alterat de ce este in jurul tau? Bubble Boy? Zic pas. De unde fiinta superioara? Si aceasta fiinta superioara trebuie sa fie la randul ei alterata de ceva, trebuie sa existe schimbare, o inaltare, ceva, doar nu te nasti superior ca talmaci.
    Cred ca aceste infierari, pana la urma, ne mananca o groaza de timp din viata noastra. plus ca le consider total inutile, menite sa-ti complice viata si mai mult.
    So...Fuck it.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Canibalule,

    Imi aduc aminte ca acum ceva timp ai scris un articol despre Mitsein si Dasein, in care sustineai ca acestea nu exista, iar singurul lucru care conteaza este EU.

    La Heidegger acest Mitsein se refera tocmai la faptul ca omul constata ca in realiate nu este singur, el e o fiinta, iar altii exista pe langa el.

    ”existenta precede esenta” - presupune ca omul mai intai ”este”, si abia apoi ”este intr-un fel sau altul”.
    Altfel spus omul isi creeaza propria esenta aparand in lume, suferind acolo (cred ca sunt cam masochisiti existentialistii astia - sunt innebuniti dupa suferinta), definindu-se pas cu pas, iar definitia este deschisa tot timpul.
    Altfel fiind spus existentmialismul nu da omului o natura fixa pentru todeauna.

    Acum pune in eprubeta si un pic de ”Mitsein” si hai sa vedem ce iese.

    RăspundețiȘtergere
  3. iese o mare nebunie. oameni prea increzatori in sine si care se folosesc de ceilalti care exista in jurul lor. ne-am calca toti in picioare. self distruction.

    RăspundețiȘtergere
  4. faina tema, existentialismul. pe sufletul meu asa.
    incep sa zic de post si ajung si la comentarii:
    1 - contingenta existentei umane este una din ideile de baza ale curentului existentialist ateu. ma aflu pe lume absolut intamplator, nu exista nici un factor transcendental, mistic, care sa determine necesitatea mea de a ocupa un anumit loc in timp si spatiu si care sa imi justifice astfel existenta si, implicit, actiunile.
    constiinta contingentului duce la angoasa, la nelinistea data de cautarea perpetua a unui sens al existentei mele marginite, stiind ca un sens general si atemporal nu exista.
    insa cum dezvolt starea de neliniste tine de liberul meu arbitru, pot sa cad in deznadejde si sa ma pierd in individual, precum Kierkegaard, punand propriul zbucium inaintea a orice si refuzand orice idee de general, pot sa aleg sa ma bucur de existenta, sa gasesc sensul in cautarea sensului (un Sisif fericit).
    contingenta existentei umane se limiteaza la locul aparitiei lui in timp si spatiu (tu, TheAnti, te-ai nascut in Romania la 198... fara o motivatie anume), insa odata cu constiinta omul incepe sa devina, sa isi defineasca esenta, astfel incat el este cel care isi determina multitudinea de locuri viitoare (asadar explicatia data de tine politistilor pierde din veridicitate), si isi construieste natura, Dasein-ul in functie de experientele trecute, realitatile exterioare si constient de vecinatatea celorlalti.
    drept consecinta, sunt singurul responsabil nu numai pentru actiunile mele, dar si pentru fiinta mea. aici insa discutia se largeste pentru ca Dasein difera de Mitsein, iar in cazul Dasein fiinta in sine poate diferi de fiinta pentru sine. altfel spus, desi sunt in masura sa imi creez si imbunatatesc eul subiectiv, Misein-ul depinde de perceptia celui de langa care si ea, este subiectiva.
    ultimul comentariu al lui Canibal ma duce cu gandul la Nietzsche.
    pai, Canibal, daca sunt liber si increzator nu inseamna ca trebuie sa ma si folosesc de ceilalti si sa ne calcam toti in picioare. iti mai spuneam eu odata ca libertatea trebuie inteleasa cu responsabilitatea cu care vine, iar fiecare isi defineste propriile notiuni de morala si bunavointa fata de ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  5. In ceea ce priveste plasarea in timp si spatiu o referinta se poate face la Sartre care priveste individul ca fiind perfect liber. Nici o impunere nu este supusa
    constrangerilor definitive, astfel recrutul lui Sartre in cazul in care ucide intr-un
    razboi alege sa ucida, nu ii este impus, doarece intodeauna are cel putin alte 2 optiuni: dezertarea sau sinuciderea. In consecinta suntem perfect responsabili pentru alegerile pe care le facem in viata.

    Mie in schimb imi place sa ma joc si pentru asta in acest text am folosit reducerea la
    absurd de aceea am facut referirea la politisti.

    Si inca o data vreau si eu sa accentuez, Canibal, Libertatea este insotita de Responsabilitate. Am libertatea sa dau in cap cuiva, insa voi suporta consecintele actiunii mele.

    Existentialimul ateu: te-ai nascut ca sa mori, resturile tale sa fie mancate de viermi si asa vei contribui la imbogatirea humusului din sol. End of story.

    Daca Ateismul exista cu adevarat sau nu este insa o alta discutie.

    RăspundețiȘtergere
  6. exact asta voiam sa accentuez: adica s-a intamplat sa apari aici si acum, ai devenit constient (iti place sau nu), deal with it... de acum depinde doar de tine.

    mie numai ideea ca ai putea sa aduci argumente hegeliene politistilor mi se pare ilustrarea perfecta a absurdului :)
    si apropos de ilustrari, exemplul tau cu elicopterul e ilustrarea diferentei Dasein-Mitsein. adica fiinta in sine e omulet, fiinta pentru sine e elicopter iar Mitsein-ul probabil primeste tratament de specialitate.

    cam sumbra sintetizarea teoriei existentialiste, dar corecta in cele din urma. de asta prefer sa ma preocupe ce se intampla cu mine cat traiesc, mai putin calitatea viitoare a humusului. pentru mine existentialismul este mai degraba optimism.

    RăspundețiȘtergere
  7. offf nu mi-a placut niciodata teoria
    calitatea viitoare a humusului nu te afecteaza in niciun fel? ba eu cred ca da, asa ca trebuie sa te gandestica evoluezi odata cu ceea ce te inconjoara. nu?

    RăspundețiȘtergere

baga comment