Citind Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale, am dat peste o bucată zemoasă de scriitură pe care o voi reda aici:
"Umbli să-ţi laşi lapţii cu folos. Bre, cum te înfigeai în undiţă la Masinca, o luaşi pe coarda razachie, cu sacâz dulce, uşor. Ce pramatie: faci pe cocoşu, cotoi mare dumneata. Ei, dar ai de învăţat încă multe, eşti junic; ca să le fii pe plac maimuţelor trebuie să fii porc, şi cu şoriciul gros. Şi mai ales nu târnosi mangalul că te usuci; de ţi-a mirosit cumva a pagubă, împinge măgarul mai departe; ştii vorba: malac să fie, că broaşte...Dacă vezi însă că ridică coada nu te pierde, ia-o înainte oblu, berbeceşte, ca până de iarnă să te văz crap îmblănit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
baga comment