Nazi week on History Channel

Citesc un rezumat al unui articol Financial Times pe tema crizei economice și perspectiva unui nou război mondial. Ce mă îngrijorează sunt argumentele pe care analiștii le folosesc pentru a justifica imposibilitatea începerii unei noi conflagrații mondiale: "pacea mondială este garantată de comerț și consumerism"; "politicienii ar putea evita greşelile de acum 80 de ani tocmai pentru că le sunt cunoscute"; "În cazul unui crash economic, populaţia şi-ar putea pierde economiile, locurile de muncă şi locuinţele, însă oamenii sunt mai puţin vulnerabili la sărăcie lucie, la disperare (!?). " Cred că expunerea constantă la o societate care și-a pierdut complet valorile, abuzul emoțional la care este supusă populația din partea unei clase conducatoare corupte, sentimentul că prezentul și viitorul, din perspectivă socială și nu numai, este sub controlul unor indivizi incapabili să repare căruța aflată cu o roată în șant, pot duce la fel de bine la disperare și se pot transforma în motivații pentru acțiuni radicale (și aici nu mai aduc in discuție problemele din Orientul Mijlociu, sau abundența de testosteron de la Moscova). 20 de ani trecuseră între primul și al doilea război mondial. Nu cred ca oamenii uitaseră cum e să-ți cadă bomba pe masa din sufragerie. Cunoașterea trecutului nu a împiedicat niciodată reiterarea lui. E de ajuns ca cineva să găsească un vinovat, un dușman comun. Poți fi chiar tu. Poate ai ochii prea căprui, sau urechile prea mici. Poate cumperi Colgate, în loc de Blend-a-med și, astfel, duci economia mondială la pierzanie. Într-un viitor în care oamenii au ajuns prea disperați pentru a mai gândi singuri, orice argument stupid va ține. Ați văzut vreodată o înregistrare cu Hitler vorbind maselor? Ați văzut cum se uitau mulțimile vrăjite în gura lui? Credeți că avea puteri supranaturale? Cu tot internetul și societatea asta informațională, oamenii au devenit atât de ușor de manipulat. Nu vreau să fiu profetul apocalipsei într-o frumoasă zi de Sfântul Andrei, însă numai faptul că vorbim de un război mondial, că încercăm să găsim argumente (subțiri, de altfel) pentru pacea mondială, mi se pare îngrijorător. Nu știu cum e să trăiești un astfel de război pe viu. Am văzut documentare (nu Nazi week on History Channel, altele, mai traumatizante), am citit cărți, am avut doi bunici care s-au întors cu sechele de pe front. Dar închipuie-ți cum e să stai într-o zi pe internet, uitându-te la videoclipuri cu pisici pe youtube. Sau la 30 de minute cu Jamie, dacă ai uitat cum arată o mâncare normală. Brusc, ecranul se face negru și începe alarma anti-aeriană. Alergi prin casă, ca un șoarece în cuscă. Începe să se audă zgomotul avioanelor de luptă. Bomble șuieră pe măsură ce se apropie de blocul tău. Deodată, bum! Ți s-a luat lumina. Pe vecie. Și în cazul ăsta, ai scăpat ușor.