Sâmbătă...sau cum am vomitat bunătate de tavă de placintă cu dovleac

Sâmbătă ne-am adunat la o fasole la Nico acasă. Şi pentru că e cea mai bună la suflet tipă, a facut şi două tăvi de plăcintă de dovleac, mai mult de gura subsemnatului, care-i porc şi-i place dovleacu'.
Pac. Ora 3. The mad hatter se duce împreună cu Teddy la Nico acasă. S-au pus să facă fasolea. Restu, împreună cu mine, am venit pe la 4.
Pac. Ne punem pe hlizeală. Şi dă-i poante şi porcoşenii, dă-i râs. Şi cam nemâncaţi aşa. Şi dă-i şi c-o vodcă că merge la fasole. Şi dă-i râs şi dă-i râs. Şi mai dă-i o vodcă peste cap că e bine.
Pac. Se face fasolea şi ne punem la masă. Ăştia au mâncat şi cu ciolan că e ghiauri şi le place, eu fără, că nu amestec gusturile, fasolea e fasole.
Bă...cam linişte aşa. "Mamă cât de bună e fasolea, felicitări, the mad hatter!" şi cam atât. Toţi îşi vedeau de fasolea lor. Ba mai dă-mi nişte mărar, ba mai pune-mi o porţie. Nu tu glume, nu tu nimic.
Şi terminăm de crăpat fasolea şi pune Nico plăcinta pe masă. Ce vorbeşti frate? M-am repezit în platou ca ultimu nehalit, deşi băgasem în mine două farfurii de fasole...Am început să cărăm în guriţele noastre bucăţile de plăcintă de dovleac. Dar mai abitir decât toţi, eu cu Teddy. Ultimii nehaliţi. Ăştialalţi, mai câte o bucată, mai câte două. Am basculat cu Teddy tot platoul de plăcintă. Gen aşa, la voleu. Pac, s-a dus o tavă.
Toţi au început că nu mai pot, că am mâncat prea mult. De unde, eu cu Teddy mucles.
Ne cărăbănim în sufragerie să ne hodinim stomacele şi să ne uităm la meciul cu Galatasaray.
Eu cu Teddy am început să ne hurducăim pe jos în hohote de râs ca două balene eşuate, timp în care Nico se pregătea să ne dea lovitura de graţie, ultima farfurie cu plăcintă. Pe care ne-a pus-o pe jos, ca la porci. Şi am mâncat ca nişte porci ultimele bucăţi de plăcintă, ca din troacă. Şi mi s-a făcut rău. Bă dar rău. Nu mai puteam. Am stat ce am stat, am băgat şi un poker mic, pac, începe să mă doară capu. Că cică băi Nico, dă şi mie o pastilă de cap. De unde frate să te doară capu când tu ai băgat ca spartu plăcintă de dovleac? Gen cu tăvile?
Vă daţi seama, nimeni n-a mai băgat o glumă, ceva. Nimic. Pocher şi atât. Am plecat toţi acasă. În afară de Nico, că era deja la ea acasă.
Am ajuns acasă şi nu am putut să rezist. Ce să stai poate îţi revii. M-a luat direct. Direct la budă. Pe unde a intrat, pe acolo a ieşit. Aşa s-a dus naibii o tavă de plăcintă de dovleac. Dar a meritat!