Pârţ, a venit toamna

Au, m-am lovit la geget.

Când eram mic, bnunică-mea mă punea să mătur curtea in fiecare dimineaţă. După ce terminam, trebuia să o chem să vină cu chibriturile şi să stea lângă mine când dădeam foc la mormanul de frunze. Nu că mi-aş fi dat foc, dar dacă aveam chibrituri mă duceam la vecinu' să fur chiştoace de Carpaţi de sub geamul bucătăriei şi puf puf, de vis.

Mătuşă-mea mă punea să dorm după-amiaza. Mă lua de pe stradă. "-Ridică-te de pe ţiment şi intră în casă!" Nu mai puteam să mă prefac că dorm şi atunci când pleca să-şi vadă de treabă, să ies pe furiş din casă şi să mă ascund în vie. Via era deja culeasă. Dormeam, ce era să fac.

Bunică-miu punea la uscat nişte ghiudem, tătar fiind, cu carne de cal. Nihohohoho. Mamă, ce bun era! Ne chema, iarna, când duceam săniile în curte, la el în atelier, cu focu făcut în sobiţă, ne turna un pahar de Merlot (pfoai ce vin bun era ăla, tot timpul voi compara toate vinurile cu vinul ăla de la bunică-miu) şi ne tăia feliuţe subţiri de ghiudem. Când intram în casă, la căldură la sobă, ni se înmuiau picioarele instant.Străbunică-miu ne aducea, de la el din casă, nuci şi moşmule. Eram singurii care aveau moşmul din tot cartierul. Şi în prezent, numai noi avem moşmul în curte. Veneau copii din vecini să-mi ceară moşmule. Nu le dădeam la toţi. "Lasă că te prindem noi pe stradă!". Când ieşeam pe stradă, aveam pietre în buzunare, dădeam cu piatra, scăpam. Aveam copaci de toate soiurile în curte, eu nu ceream de la ei. Ei de ce cereau de la mine? Acum le-aş da. NOT!