O minunăţie de locaţie, ideală pentru troscăneală. Cam scumpă vodca totuşi. Eh, oricum nu beau mult!
Vineri la ora 00:30, după 4 ore de guitar battle, am pornit spre HH cu dueliştii întru mapeţeală. E la Buzeşti, chiar lângă McDonalţ. Odată ajunşi acolo, constatăm cu încântată stupoare că locaţia oferea toate condiţiile necesare unei nopţi grobiene. Studente bete, metal, metalişti beţi. Ah, să nu uit, era şi Gizăs acolo, dar în noaptea aia a fost timid. Nu mai zic ce a ieşit, zic doar că ne-au dat afară la 5. Pân-la ciiiiiiiiiinci!
Duminică sun oamenii să ieşim aşa uşor la o cafea pe la Lipscani. Am căutat o terasă dar, fiind chitiţi să căscăm ochiul şi căutând un vad cât mai bun, ne-am trezit că nu avem şi noi o masă la care să ne odihnim şi noi oasele de dinozauri. Mergem acasă, la Lucky 13. Acolo gol, poate din cauza izului de budă proaspăt folosită, adică mirosul de căcat care te izbea la intrare. În interior era ok. Sau ne-am obişnuit noi. Am băut cafea, am discutat. Am plecat în The Jack. Acolo pustiu. Nu aveau Cola, nici Pepsi. Grav. Gen, vodcă cu ce? Am băut vodcă cu Kinley sau cum dracu se mai numeşte acum. Naşpa. Am plecat şi de acolo. Am ajuns în HH. Acolo, o minunaţie. Studente bete, metalişti beţi, metal. A fost frumos.
Duminică am tras o concluzie din vizita mea la HH. Bobiceag e un suflet nobil şi minunat.
Vineri la ora 00:30, după 4 ore de guitar battle, am pornit spre HH cu dueliştii întru mapeţeală. E la Buzeşti, chiar lângă McDonalţ. Odată ajunşi acolo, constatăm cu încântată stupoare că locaţia oferea toate condiţiile necesare unei nopţi grobiene. Studente bete, metal, metalişti beţi. Ah, să nu uit, era şi Gizăs acolo, dar în noaptea aia a fost timid. Nu mai zic ce a ieşit, zic doar că ne-au dat afară la 5. Pân-la ciiiiiiiiiinci!
Duminică sun oamenii să ieşim aşa uşor la o cafea pe la Lipscani. Am căutat o terasă dar, fiind chitiţi să căscăm ochiul şi căutând un vad cât mai bun, ne-am trezit că nu avem şi noi o masă la care să ne odihnim şi noi oasele de dinozauri. Mergem acasă, la Lucky 13. Acolo gol, poate din cauza izului de budă proaspăt folosită, adică mirosul de căcat care te izbea la intrare. În interior era ok. Sau ne-am obişnuit noi. Am băut cafea, am discutat. Am plecat în The Jack. Acolo pustiu. Nu aveau Cola, nici Pepsi. Grav. Gen, vodcă cu ce? Am băut vodcă cu Kinley sau cum dracu se mai numeşte acum. Naşpa. Am plecat şi de acolo. Am ajuns în HH. Acolo, o minunaţie. Studente bete, metalişti beţi, metal. A fost frumos.
Duminică am tras o concluzie din vizita mea la HH. Bobiceag e un suflet nobil şi minunat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
baga comment