Contra-Manifest

Finalitatea propusa in “Manifestul Partidului Comunist” este una utopica si aberanta: existenta unei singure clase (a proletariatului) in urma revolutiei proletare.
Marx si Engels pleaca de la ideea ca discursul ideologic al burgheziei este unul deformat, care promite egalitate si libertate, pe cand, dupa cum considera autorii, acesta sunt iluzorii, realitatea din capitalism aratand doar inegalitate si servitute. Deasemenea ideologia capitalista este considerata un obstacol intre realitate si constiinta sociala, un mecanism care se aseamana cu difuzarea unei boli care cuprinde atat pe exploatatori cat si pe exploatati, acestia din urma neavand constiinta propriei conditii deoarece realitatea le este ascunsa, iar exploatatorii pentru ca ajung sa creada propriul lor discurs ideologic. Altfel spus ideologia capitalista este o mistificare constienta care ajunge sa misifice si pe misificatori.

Dar nu pe mituri se bazeaza si ei [Marx si Engels]? Nu promit ei o lume a proletariatului care in viziunea lor este “condamnata” la progres si unitate? Ba da.

Intrebarea pe care eu mi-o adresez este daca cei doi autori a “manifestului …” trebuie discreditati pentru opera lor sau nu. Pana la urma este vorba despre un manifest scris la cererea “Ligii Comunistilor” in scopul “alcatuirii unui amanuntit program de partid, teoretic si practic, destinat publicitatii”, deci doar citind titlul trebuie sa realizezi ca vei avea parte de lecturarea unei opere scrise cu partinire, care urmareste revitalizarea comunismului. Astfel vinovat nu este cel care elaboreaza o astfel de opera, ci de blamat este acela care citind asa ceva crede cu incapatanare ca a gasit raspunsurile la problemele sale.

Manifestul isi propune sa “trezeasca” clasa muncitoare, “cea mai napastuita clasa” sub forma revolutiei comuniste care sa distruga ordinea existenta si sa o inlocuiasca cu una noua. Siguranta ca acest lucru va fi incununat cu succes este data de faptul ca orice lupta dintre clase de-a lungul istoriei s-a finalizat printr-o “prefacere revolutionara a intregii societati”.

Burghezia in viziunea lui Marx si Engels nu poate exista decat daca este revolutionara, daca va cauta permanent noi modalitati de producere, acest lucru fiind din perspetiva celor doi cauzele crizelor economice ce “pun sub semnul intrebarii existenta intregii societati burgheze”, iar rezolvarea crizelor este facuta prin “cucerirea de noi piete si prin exploatarea mai intensa a pietelor vechi […] Prin pregatirea unor crize si mai generale si mai formidabile si prin reducerea mijloacelor de a le preveni”. In locul acestui capitalism ei propun societatea comunista.
Dar cum arata aceasta? Care sunt principiile ce vor determina functionarea ei?

Tezele lor cu privire la bunul mers al ecomomiei societatii viitoare ar fi: expropierea proprietatii funciare, desfiintarea dreptului la mosenire, centralizarea creditului in mainile statului cu ajutorul unei banci nationale cu capital de stat si cu monopol exclusiv, centralizarea tuturor mijloacelor de transport in mainile staului, sporirea numarului fabricilor de stat, a unelelor de productie, destelenire si ameliorarea pamanturilor dupa un plan comun, egala obligativitate a muncii pentru toti.

Dar ce inseamna toate acestea? Ce altceva daca nu monopol, privarea individului de libertati si drepturi, supunera individului statului, privarea acestuia de initiativa economica.
Comunismul interzice practic libertatea economica. Din pacate multi cad in capcana de a considera acest lucru mai putin important. Trebuie insa inteles ca: libertatea economica nu poate fi separata de celelalte libertati, acestea fiind lipsite de fond daca libertatea economica nu exista. Libertatea economica inseanma dreptul individului de a alege felul in care doreste sa se integreze in ansamblul societatii.

In ceea ce priveste celelalte libertati ale individului (libertatea de expresie, de gandire, libertatea presei si a religiei, libertatea de a nu fi arestat fara judecata) intr-un sistem in care piata este absenta sunt iluzorii, chiar daca iau forma de legi si sunt consemnate in constitutii. Totul se poate reduce astfel la: individul deserveste pe concetatenii sai si este in schimb deservit de ei.
Ura, lupta la care indeamna Marx si Engels pe proletari impotriv burghezilor pleaca de la faptul ca ei isi imagineza marii industriasi ca adevarati patroni ai sistemului economic - orice indoctrinat socialist ar da replica asta si ar completa cu “asta este realitatea”.

Dar nu dragul meu socialist aceasta nu este realitatea! Iar pentru a realiza acest lucru trebuie sa intelegi cum functioneaza un sistem economic capitalist. Astfel nu trebuie sa te opresti superficial la lucrurile care se vad, ci trebuie sa cauti sa vezi si lucrurile ce nu pot fi percepute direct. In momentul in care consumatorii inceteaza sa mai cumpere anumite bunuri, in contextul unei economii libere, patronul este obligat, daca doreste sa nu dea faliment, sa isi adapteze actiunile conform cu dorintele consumatorilor. De cealalata parte insa socialismul vede guvernul ca autoritate paterna, ca tutore universal, ca pe cineva care imi reglementeaza mie ca si consumator ce si cat sa cumpar.

In alte cuvinte acesta este diferenta dintre sclavie si libertate: sclavul e tinut sa faca ceea ce ii ordona superiorul, pe cand ceteanul liber este in masura sa isi aleaga singur propriul mod de viata. Este posibil, desigur, sa comita fapte ce nu ar trebui comise, dar numultumitul poate dispune de persuasiune pentru a demonstra acest lucru.