Începutul - Beylik-ul lui Osman şi Gazâ (1)
(â = a lung)
Ca urmare a invaziilor mongole în Orientul Apropiat în anii 1220, a început migrarea spre vest a turcomanilor, triburi turceşti nomade. Acestea au venit din Asia Centrală, în Iran şi Anatolia de Est, concetrându-se la frontiera dintre Bizanţ şi Sultanatul seldjukid, în regiunile muntoase din Anatolia de Vest. În 1227, În Anatolia, s-a organizat o revoltă împotriva mongolilor de către forţele mameluce musulmane, dar mongolii au înăbuşit cu cruzime revolta. După aceasta, mongolii au menţinut forţe permanent staţionate în Anatolia, sporind dominaţia lor asupra regiunii.
Regiunea de frontieră a devenit un loc atractiv pentru grupurile şi persoanele politice fugite de stăpânirea mongolă şi un loc în care ţăranii deposedaţi de pământ căutau o nouă viaţă, crescând astfel populaţia din regiunile de frontieră. Cu scopul de a coloniza bogatele regiuni de pe partea bizantină a frontierei, nomazii au incitat populaţia la gazâ, Războiul Sfânt împotriva Bizanţului. Astfel, războinicii se adună în jurul conducătorilor gâzî (â = a lung, î = i lung) de diferite origini şi incursiunile lor pe teritoriul bizantin devin din ce în ce mai dese.
Între 1260 şi 1320, aceşti gâzî, care i-au organizat pe războinicii tucomani, au fondat principatele independente din Anatolia de Vest, în teritorii cucerite de la bizantini, aceştia fiind preocupaţi cu problemele Balcanilor au neglijat frontierele asiatice, permiţând astfel incursiunile turcomanilor, acestea echivalând aproape, în ultima decadă a secolului XIII, cu o invazie generală. Dintre toţi bey-ii, Osman Gâzî stăpânea cel mai îndepărtat teritoriu către nord şi cel mai apropiat de Bizanţ şi Balcani. Potrivit lui Pachimeres, Osman a asediat Iznik (Niceea) în 1302, vechea capitală bizantină. Împăratul a trimis împotriva lui o armată de mercenari de 2000 de oameni, pe care bey-ul a ambuscat-o şi a nimicit-o la Baphaeon în vara lui 1302, răspândindu-se astfel faima lui Osman. După această victorie gâzî-ii din întreaga Anatolie s-au adunat sub steagul acestuia şi, ca şi în alte beylik-uri, au luat numele conducătorului lor, devenind astfel cunoscuţi drept osmanlâi şi putem spune că 1302 este anul întemeierii principatului otoman.
*În episodul 2 al acestei părţi: despre Gazâ
1