Invatam. Azi-noapte pe la 11. Cu drag si spor… si deodata mi-a cazut cerul in cap, am inceput sa plang, sa urlu isteric… s-a intamplat “neintamplatul”… MI S-A STRICAT TELEVIZORUL!
Si ce daca, ar spune unii. Dar nu-i chiar asa. Televizorul e prietenul meu cel mai bun. Imi tine de urat. Imi da impresia de viata plina, de noapte aglomerata… de fapt eu nu pot trai fara el. Eu sunt copilul care era pedepsit prin luarea televizorului din camera. Era cea mai monstruoasa pedeapsa. Nu imi aduc aminte cand m-am si uitat cu adevarat la televizor… dar a fost deschis tot timpul in camera, un bazait etern… si acum gol total… Il aud pe vecinul de vizavi, aud cum curge apa in tevile de la baie, aud ‘babele’ pe banca in fata blocului vorbind si manelele aluia de la blocul de vizavi. Azi noapte am numarat apartamentele cu televizoare deschise… muuuulte…
Asadar va cer ajutorul. Da-ti sugestii. Si nu ca ale tatalui meu care mi-a zis sa lipesc o poza pe televizor si sa dau drumul la radio… accept donatii… orice… ma si mut… va rog…
VA URMA…(asta daca nu mor de inima rea)
