Fundata
vineri, 28 noiembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
Deicid
”Asa sa iti ajute Dumnezeu!” Mi-a spus o amica in urma unei discutii.
Dumnezeu, Dumnezeu - ajung sa spun acest cuvant, asociat cu multe lucruri, dar cat de consistent? ”A venit mania lui Dumnezeu peste noi”, aud la stiri. ”Sa iti faci cruce!” imi sopteste cineva, inainte de un examen. ”Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!”, ”Ce copil frumos ne-a dat Dumnezeu!”, ”Sa te rogi la Dumnezeu sa iti mearga bine!”, ”Dumnezeu nu a fost de partea noasta azi!”.
Dumnezeu e prezent in viata noastra inca de la nastere. Suntem botezati in Biserica! Este prezent cu noi in momentele considerate ca importante in viata unui individ: casatorie, moarte. Auzim de el zilnic, trebuie sa suferim pentru el. Trebui sa ne dedicam lui. E miercuri … zi de post! Trebuie sa credem in el, fara a-i contesta existenta. Cand gresim trebuie sa mergem sa ii cerem iertare. Cand ne bucuram de un lucru, trebuie sa ii multumim. Cand ne e greu trebuie sa ii cerem ajutorul. In anumite momente din an trebuie sa ii sarbatorim existenta. Trebuie sa il slavim zilnic.
El este cel ce ne ajuta cand avem un proiect imposibil de realizat, el este cel care ne ajuta cand avem probleme sentimentale, el e cel ce ne ajuta sa ne platim un credit. Sa reformulez, nu e asa ce te rogi la acest Dumenzeu cand ai ceva mai greu de facut? Nu e asa ca incepi sa cauti ajutor in Dumnezeu cand ai o problema sentimentala? Nu e asa ca zici ”cu ajutorul lui Dumenzeu voi plati si creditul asta?”
Dar pana la urma cine e acest Dumnezeu? In ce masura exista el? Si cat de mult ne ajuta el cu adevarat?
Stau si ma gandesc, scriu acest text pe o foaie cu un creion in mana. Exista aceste lucruri? Exista! Il vad, il simt, il folosesc; creionul il ascut, il plimb printre degete, il arunc; hartia o mazgalesc, o rup. Exista! Exista pentru ca eu concep existenta ei, pentru ca in lumea pe care eu o descifrez pot spune ca exista. E simplu, daca nu ar exista, nu as mai scrie pe hartie cu un creion in mana!!! Sunt niste ustensile pe care eu le folosesc pentru a-mi atinge un scop, si le definesc existenta in consecinta.
Dar Dumnezeu? Dupa cum am scris mai sus, este prezent permanent in viata noastra. Ce e drept nu il vedem, nu e palpabil, nu il putem delimita, mazgali, rupe. Dar simpla mentionare a titulaturii sale ii atesta o existenta. Diferenta ireconciliabila dintre Dumnezeu si hartie este insa alta – felul in care ele exista. Una e ceva material. Exista intr-un plan obiectiv – in sensul de material plan si subtire, obtinut si fibre de celuloza dar in acelasi timp si in plan subiectiv, abstract – hartie ca si cuvant. De partea cealalta, Dumnezeu nu exista in plan obiectiv, ci doar subiectiv. Nu este ceva palpabil, ci doar o idee, un ceva, a carui existenta este data doar ce faptul ca noi il mentionam. In fapt, acest Dumnezeu nu este nicaieri, nu face nimic, nu ma ajuta cu nimic, nu mi se poate opune cu nimic. De fapt el nu intervine cu nimic in viata mea. Singura atestare a existentei lui sunt EU. Eu sunt singura lui atestare!!!
Atunci, daca acest Dumnezeu nu este nicaieri, nu face nimic, nu ma ajuta cu nimic, nu mi se poate opune cu nimic, daca existenta sa depinde de mine … nu il face de fapt un parazit?
Cata ironie, atatea rugaciuni, atata teama de pacat, pocainta, cautare a iertarii, rugaciuni de indurare, inchinare pentru mila pentru un Parazit!!! Cata ironie presupune aceasta schimbare de raport: la inceputul vietii noastre suntem educati sa percepem pe Dumnezeu ca ceva atotputernic, singurul capabil sa ne ajute, sa ne ofere salvarea, cand in fapt e doar ceva neajutorat, a carui existenta depine in totalitate de mine.
Nu mai ramane decat un singur lucru: ce faci cu ceva ce nu iti mai foloseste? Il arunci!!! Pe dumnezeu trebuie doar sa il dai uitarii, sa ii intorci spatele si el a murit … cat de firav!!!
Cat de firav ceva ce este descris ca infailibil!!!
TheAnti
Dumnezeu, Dumnezeu - ajung sa spun acest cuvant, asociat cu multe lucruri, dar cat de consistent? ”A venit mania lui Dumnezeu peste noi”, aud la stiri. ”Sa iti faci cruce!” imi sopteste cineva, inainte de un examen. ”Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!”, ”Ce copil frumos ne-a dat Dumnezeu!”, ”Sa te rogi la Dumnezeu sa iti mearga bine!”, ”Dumnezeu nu a fost de partea noasta azi!”.
Dumnezeu e prezent in viata noastra inca de la nastere. Suntem botezati in Biserica! Este prezent cu noi in momentele considerate ca importante in viata unui individ: casatorie, moarte. Auzim de el zilnic, trebuie sa suferim pentru el. Trebui sa ne dedicam lui. E miercuri … zi de post! Trebuie sa credem in el, fara a-i contesta existenta. Cand gresim trebuie sa mergem sa ii cerem iertare. Cand ne bucuram de un lucru, trebuie sa ii multumim. Cand ne e greu trebuie sa ii cerem ajutorul. In anumite momente din an trebuie sa ii sarbatorim existenta. Trebuie sa il slavim zilnic.
El este cel ce ne ajuta cand avem un proiect imposibil de realizat, el este cel care ne ajuta cand avem probleme sentimentale, el e cel ce ne ajuta sa ne platim un credit. Sa reformulez, nu e asa ce te rogi la acest Dumenzeu cand ai ceva mai greu de facut? Nu e asa ca incepi sa cauti ajutor in Dumnezeu cand ai o problema sentimentala? Nu e asa ca zici ”cu ajutorul lui Dumenzeu voi plati si creditul asta?”
Dar pana la urma cine e acest Dumnezeu? In ce masura exista el? Si cat de mult ne ajuta el cu adevarat?
Stau si ma gandesc, scriu acest text pe o foaie cu un creion in mana. Exista aceste lucruri? Exista! Il vad, il simt, il folosesc; creionul il ascut, il plimb printre degete, il arunc; hartia o mazgalesc, o rup. Exista! Exista pentru ca eu concep existenta ei, pentru ca in lumea pe care eu o descifrez pot spune ca exista. E simplu, daca nu ar exista, nu as mai scrie pe hartie cu un creion in mana!!! Sunt niste ustensile pe care eu le folosesc pentru a-mi atinge un scop, si le definesc existenta in consecinta.
Dar Dumnezeu? Dupa cum am scris mai sus, este prezent permanent in viata noastra. Ce e drept nu il vedem, nu e palpabil, nu il putem delimita, mazgali, rupe. Dar simpla mentionare a titulaturii sale ii atesta o existenta. Diferenta ireconciliabila dintre Dumnezeu si hartie este insa alta – felul in care ele exista. Una e ceva material. Exista intr-un plan obiectiv – in sensul de material plan si subtire, obtinut si fibre de celuloza dar in acelasi timp si in plan subiectiv, abstract – hartie ca si cuvant. De partea cealalta, Dumnezeu nu exista in plan obiectiv, ci doar subiectiv. Nu este ceva palpabil, ci doar o idee, un ceva, a carui existenta este data doar ce faptul ca noi il mentionam. In fapt, acest Dumnezeu nu este nicaieri, nu face nimic, nu ma ajuta cu nimic, nu mi se poate opune cu nimic. De fapt el nu intervine cu nimic in viata mea. Singura atestare a existentei lui sunt EU. Eu sunt singura lui atestare!!!
Atunci, daca acest Dumnezeu nu este nicaieri, nu face nimic, nu ma ajuta cu nimic, nu mi se poate opune cu nimic, daca existenta sa depinde de mine … nu il face de fapt un parazit?
Cata ironie, atatea rugaciuni, atata teama de pacat, pocainta, cautare a iertarii, rugaciuni de indurare, inchinare pentru mila pentru un Parazit!!! Cata ironie presupune aceasta schimbare de raport: la inceputul vietii noastre suntem educati sa percepem pe Dumnezeu ca ceva atotputernic, singurul capabil sa ne ajute, sa ne ofere salvarea, cand in fapt e doar ceva neajutorat, a carui existenta depine in totalitate de mine.
Nu mai ramane decat un singur lucru: ce faci cu ceva ce nu iti mai foloseste? Il arunci!!! Pe dumnezeu trebuie doar sa il dai uitarii, sa ii intorci spatele si el a murit … cat de firav!!!
Cat de firav ceva ce este descris ca infailibil!!!
TheAnti
miercuri, 26 noiembrie 2008
Anunt
De ieri Photobloggers numara trei membri, eu, TheAnti si mamaeeee!. Fiecare va incerca sa-si aduca aportul la acest blog in felul sau prin diverse creatii fotografice sau literare. Va dau un sfat: Stati cu ochii pe mamaeee!, are material beton. Fratica! Bistari! si al doilea sfat, neanuntat de la inceput dar cu titlu de surpriza: TheAnti va da din el (nu in felul acela) si sper ca vom afla continutul brosurii numite "Viniluri, replici de agatament si respingere".
Baftenzius!
marți, 25 noiembrie 2008
Vatra Dornei
1) Zanele muntelui sau The Morning Wood Fairies, 2) Pe-nserat in Neagra, 3) Vatra Dornei, acasa la Dana.
luni, 24 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)