Cântecele pierdute ale Anatoliei (titlu original: Anadolunun Kayıp Şarkıları)

Un film documentar de Nezih Ünen. 
Daca aţi văzut Crossing the Bridge: The Sounds of Istanbul, atunci trebuie să vedeţi şi filmul ăsta. Trebuie.  

Aseară...sau cum am văzut "Tatăl şi fiul meu"

Aseară stăteam. Nu prea aveam ce vedea la televizor, astfel încât am deschis directorul cu filme din calculator. Am trei filme pe calculator. Ba nu, patru, am şi "Călătoriile lui Gulliver" cu Jack Black. Celelalte filme sunt turceşti. Am "Eşkiya" (Banditul), "Bulutları Beklerken" (În aşteptarea norilor) şi "Babam ve Oğlum" (Tatăl şi fiul meu). Primele două le văzusem cu mult timp în urmă, dar pe cel de-al treilea am tot ezitat să îl văd, nu ştiu de ce, nu l-am văzut până ieri. Ia, hai să văd despre ce e vorba, îmi zic. Rulez fişierul. Pare interesănţel, zic. Hai că mă uit şi aşa nu am altceva mai bun de făcut.

E 12 septembrie 1980, ziua în care a avut loc lovitura militară de stat din Turcia. Soţia lui Sadık naşte în parc şi moare, negăsind un mijloc de transport către spital. Sadık fiind un jurnalist cu orientare politică de stânga, este închis şi torturat pentru o lungă perioadă. Iese din puşcărie când Deniz, fiul său, are deja 7-8 ani şi pleacă spre satul natal al lui Sadik. 

Mai multe nu vă spun, vă las să vedeţi filmul. Scena care mi-a plăcut cel mai mult este cea în care Deniz îşi ia bunicul de mână. 

Mi-au plăcut mult personajele. Poate de asta, filmul m-a tulburat foarte tare. Dar tare de tot.

Alice in Wonderland

Ieri am fost la Alice in Wonderland. 3d frate. A fost prima oară pentru mine la 3d şi am făcut pe mine de plăcere. Ooooaaaaaaaaaau. Ce efecte, ce culori. Am văzut profunzimea imaginii.
Filmul este o continuare a poveştii iniţiale, Alice la 19 ani se întoarce în Ţara Minunilor . Sincer să fiu, mie Alice mi s-a părut cam urâţică. Ce să mai zic de fanfaroanca şi greţoasa aia de Regină Albă. În schimb, Regina Roşie a fost genială. Off with his heaaaad! Iar porcul...ooo da porcul...merită mers la film numai pentru faza cu porcul.
Pălărierul nebun o arde cam trist. Poate pentru că nu mai făcea pălării?

Eu zic să vă duceţi să vedeţi filmul. Eu am stat cu gura căscată pe toată durata filmului.
Tim Burton frate. Demenţial.

Mai întâi sărută-mă

Alaltăieri am vazut un film foarte mişto. Se cheamă Mai întâi sărută-mă (titlul original "Prima dammi un bacio").
Îl recomand cu căldură.

Adele si Marcello au fost legati de destin inca de la nastere: au fost nascuti pe 16 aprilie 1927, in acelasi moment, doar la cativa centimetri unul de altul. Din acea clipa, vietile lor au fost destinate sa se intalneasca.

Naratorul filmului e Loris, prietenul celor doi, participant si martor al povestii lor de dragoste. Copii fiind, ei pretindeau ca sunt mire si mireasa. Si-au jurat dragoste eterna intr-o mica capela abandonata si au schimbat doua inele de cauciuc. Ei s-au ratacit unul de celalat si nu dupa mult timp, au fost separati de razboi, dar visul lor, hranit cu speranta si amintiri, va continua. Vietile celor doi au mers in paralel ani in sir si destinul i-a facut sa se apropie unul de altul doar pentru cateva secunde, cativa metri, cateva cuvinte...

Deci uitaţi-vă zic.

Festivalul de Film Japonez

Festivalul de Film Japonez revine în Bucureşti. Nu am fost anul trecut la prima ediţie dar cu siguranţă voi merge la ediţia aceasta.
Perioada: Joi 5 decembrie-Vineri 11 decembrie 2008.
Locul: Cinemateca Română, Sala Jean Georgescu, Str. Eforiei Nr. 2, Bucuresti. Intrarea este liberă, iar primele trei filme au şi subtitrare în limba română.
Programul filmelor îl găsiţi aici .
Deci...mergem?