Aventurile unei namile la dentist

Mi-e frica de dentist. Sunt o namila de om. Adica am niste kile. Totusi mi-e frica sa merg la dentist. Pentru ca dooaaaarreeee. Pana sa ajung in Bucuresti, frecventam cabinetul stomatologic al unei stomatoloage din Tulcea. Nu dau nume. Mi-a pus niste plombe, mi-a facut niste extractii. M-a durut pana in crestetul capului. Stiti cum e sa stai in scaunul acela si stomatoloaga, caci altfel nu am cum sa-i spun, sa lucreze in gura ta (fun fun fun) si sa te doara iar tu sa-i spui ca te doare si dumisale sa scormoneasca in continuare cu albinutza sau cum naibii s-o numi burghiul ala nenonoricit cu care repari cariutzele. E naspa. La dentist e naspa. Asa ziceam.
Saptamana asta am fost iar la dentist. De data asta am fost aici in Bucuresti la Nico la cabinet. Tot imi era frica. Prima data am fost la consultatie. Stiti cum va racaie cu cuisoru' ala imputit sa vada daca te doare? Ei, pe mine nu m-a racait Nico. Ca nu am vrut. Deci nu m-a durut. M-am cacat pe mine de frica la consultatie. Vroiam sa o tin de vorba. Sa nu-mi zica cumva sa trec pe scaun. Dar stiam ca nu am cum sa evit inevitabilul. S-a uitat. Aici asa, aici extractie la maseaua de minte, acolo asa. Ma trimite la radiografie. Imi venea sa rad de bucurie cand am iesit din cabinet pentru ca eram fericit ca un dobitoc ca nu m-a durut. La consultatie gen. M-a chemat peste 2 zile. M-am dus. Stiam ca trebuie sa fac extractie (fucking joy). Eram oarecum pregatit. Cand ajung la cabinet Nico ma intreaba daca sunt gata de extractie. Huh, trag aer in piept. Da zic.
Ma asez pe scaun. Nu mai bine facem un detartraj? zice. Fuckin A. Splendid. Doare? Nu. Perfect. Hai s-o facem si pe asta zic. Dupa jumatate de ora de razuit peatra dintre dinti. Nu m-a durut decat cand a razuit la gropile abisale din maselele mele. Am iertat-o oricum. Deci Nico rules supreme.
Ma duc si la extractie.
Sa va spalati pe dinti zic.